Cuvântul „supat”, folosit pentru spațiul de sub pat, dintre pat și podea, a devenit în ultimele zile subiect de amuzament și indignare pe internet. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a intervenit sâmbătă, printr-o postare pe Facebook, pentru a lămuri lucrurile: termenul este corect, nu a fost născocit de ediția din 2021 a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM3) și apărea deja în DOOM2, publicat în 2005. Este un substantiv neutru, cu formele „un supat, două supaturi”, se poate articula și poate sta după o prepoziție, ca în „în supat”. Cu alte cuvinte, spun lingviștii cu umor, se declină ca orice substantiv și nu se ascunde de gramatică.
Dovezile vin din Dicționarul limbii române, tezaurul Academiei, unde cuvântul este documentat cu exemple din folclor, precum versul „Căci cămășa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”, și din scrierile lui Iordache Golescu, Costache Negruzzi, Calistrat Hogaș și Mihail Sadoveanu. La Hogaș, copiii se îmbrâncesc pe sub masă și prin supaturi până târziu în noapte. În ambele ediții ale DOOM, termenul poartă mențiunea „popular”, care arată registrul în care circulă cuvântul, nu, după cum glumesc specialiștii, numărul de distribuiri de pe Facebook, chiar dacă între timp „supat” a devenit popular și în acest sens.
Institutul explică și diferența de scriere. Când spunem că mingea a căzut „sub pat”, avem o prepoziție și un substantiv, scrise separat, care arată direcția. Când spunem că am căutat mingea „în supat”, cuvântul denumește chiar locul, așa că se scrie legat. Româna are numeroase formații de acest tip, de la „subsol”, după modelul francezului „sous-sol”, până la „acasă”, „aseară”, „degrabă”, „deloc”, „deodată” sau „deochi”. În schimb, invențiile ironice apărute online, precum „sumasă”, „suscaun” sau „sufarfurie”, nu au șanse să ajungă în dicționar, pentru că acolo intră doar cuvinte a căror folosire și răspândire sunt atestate, nu simple jocuri de cuvinte.
Lingviștii mai precizează că un dicționar nu obligă pe nimeni să renunțe la „sub pat” în favoarea lui „supat”. El nu creează cuvinte, ci le înregistrează pe cele pe care vorbitorii le-au păstrat de-a lungul timpului, inclusiv pe cele din vorbirea de la țară. Iar pentru cine a crescut în Banat, ideea nu e nouă: graiul local are destule cuvinte care au surprins mereu pe vorbitorii din alte zone, de la „șpais”, pentru cămară, la „firhang”, pentru perdea. Concluzia Institutului este una împăciuitoare: oricine poate rămâne la „sub pat”, dar nu are de ce să se supere pe „supat”.
Leave a Reply