Ion își cumpără pantofi noi și mândru nevoie mare îi lustruiește

bine și se duce la bal în sat să se dea mare cu ei.

Se tot gândeste cum să facă să vadă fetele ce pantofi are el.

La un moment dat o ia la dans pe Maria și, cum asta nu se uita la pantofii lui îi zice:

– Marie, tu ai chiloți albi.

– Da de unde știi, mă Ion?

Păi nu vezi ce pantofi lustruiți am?

Apoi, o ia la dans pe Floarea și îi zice și ei:

– Floareo, tu ai chiloți rosii.

– Da de unde știi, Ion?

– Păi nu vezi ce pantofi lustruiți am?

O ia la dans și pe Ildiko se tot chiorăste și, nelămurit, după un timp o întreabă:

– Auzi, ce culoare au chil0ții tăi?

– N-am chil0ți pe mine Ion, da de ce-ntrebi?

– Off! Ce m-am speriat! Am crezut că mi s-au crăpat pantofii!

Duminica, la biserică, o femeie îi zice preotului plângând:

– Părinte, aseară soţul meu a mur1t fără lumânare!

– Dumnezeu să îl odihnească în pace! Şi a avut vreo ultimă dorinţă?

-Da, zice femeia, plângând şi mai tare, a zis: „Muiere, lasă puşca jos!”.

Integral pe all4romania.eu