Odată cu deschiderea anului universitar, o nouă generație de studenți s-a confruntat cu una dintre cele mai presante dileme ale tinereții: cămin sau chirie? Răspunsul este aproape întotdeauna dictat de portofel, nu de preferințe. Locurile la cămin sunt puține, cererea este uriașă, iar piața chiriilor din marile orașe universitare a atins niveluri care pun o presiune enormă pe familiile române cu venituri medii. „Pentru mulți dintre părinți e o adevărată misiune imposibilă din punct de vedere financiar să-și trimită copiii la facultate într-un alt oraș”, rezumă situația economistul Adrian Negrescu.
Căminele — confortabile, dar insuficiente
La Universitatea de Științele Vieții din Iași, toate cele peste 1.600 de locuri disponibile la cămine au fost ocupate în cel mai scurt timp. Tarifele de cazare variază între 335 și 1.000 de lei pe lună, în funcție de nivelul de confort. Prorectorul Vasile Stoleru subliniază că instituția a investit constant în modernizarea spațiilor: „Nu mai avem nicio cameră în cămin care să nu aibă baie proprie. Creștem confortul, pentru că și pretențiile studenților au crescut.” La unele facultăți din țară, costul unui loc la cămin poate fi de până la cinci ori mai mic decât chiria echivalentă pe piața liberă — o diferență care face ca locurile disponibile să fie extrem de râvnite și adesea imposibil de obținut.
Chiria — realitatea brutală a pieței libere
Studenții care nu reușesc să obțină un loc la cămin se confruntă cu o piață a chiriilor în continuă escaladare. Bucureștiul rămâne cel mai scump oraș universitar din țară: o garsonieră costă în medie 400 de euro pe lună, un apartament cu două camere 600 de euro, iar unul cu trei camere ajunge la 890 de euro lunar. La Cluj-Napoca, cu o sumă similară, studenții pot închiria tot cel mult o garsonieră. În schimb, în orașe precum Oradea, Sibiu sau Craiova, 400 de euro asigură deja un apartament cu două camere — o diferență semnificativă care influențează direct decizia de alegere a facultății.
Studenții care muncesc pentru a-și plăti chiria
Consecința directă a acestor prețuri este că tot mai mulți studenți sunt nevoiți să se angajeze pentru a-și acoperi cheltuielile de cazare și trai. Andrei Gafton, student în anul I la Teologie în București, plătește între 450 și 600 de euro pe lună pentru locuință și mărturisește că se menține cu un job part-time: „Norocul meu este că sunt și angajat. Nu este deloc ușor, dar încercăm pe cât posibil să fie totul ok.” Alți studenți recunosc că, fără bursă sau venit propriu, situația devine aproape imposibil de gestionat.
Adrian Negrescu pune cifrele în context: un student care locuiește în chirie într-un mare oraș universitar necesită un efort lunar de cel puțin 3.500 de lei din partea familiei — acoperind chiria, utilitățile, mâncarea și alte cheltuieli curente. „Aceasta este o sumă uriașă pentru majoritatea familiilor din România”, subliniază economistul, într-o țară în care salariul mediu net rămâne sub 5.000 de lei. Accesul la educație superioară devine astfel, tot mai mult, o chestiune de privilegiu economic — nu doar de merit academic.
Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/misiune-imposibila-pentru-parinti-in-prag-de-an-universitar-cat-au-ajuns-sa-coste-locurile-de-cazare-la-camin-vs-in-chirie-3943331
Leave a Reply