Puțin oțet adăugat în apa în care fierb ouăle poate salva albușul atunci când coaja crapă în timpul fierberii. Explicația ține de chimie: aciditatea grăbește închegarea proteinelor, astfel că albușul care începe să iasă prin fisură se solidifică rapid și nu se mai împrăștie în oală, același principiu folosit și la prepararea ouălor poșate. O lingură de oțet alimentar este suficientă, însă trebuie știut că ea nu împiedică crăparea cojii, ci doar limitează pagubele dacă aceasta se fisurează. Pentru a reduce riscul de crăpare, se aleg ouă cu coaja întreagă, pentru că prin fisuri pot pătrunde bacterii, iar acestea se așază într-un singur strat, într-o oală destul de mare ca să nu se lovească între ele. Ajută și scoaterea lor din frigider cu puțin timp înainte, pentru ca diferența mare de temperatură să nu fisureze coaja.
O metodă recomandată de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite este acoperirea ouălor cu apă rece, cu aproximativ 2,5 centimetri deasupra lor, aducerea apei la fierbere, apoi oprirea focului și lăsarea lor în vasul acoperit: aproximativ 12 minute pentru ouăle medii, 15 pentru cele mari și 18 pentru cele foarte mari. Dacă ouăle sunt puse direct în apă clocotită, ele se coboară cu grijă cu o lingură, iar focul se reduce, pentru ca fierberea puternică să nu le izbească de pereții oalei. În acest caz, un ou cu albușul închegat și gălbenușul moale fierbe șase-șapte minute, iar unul tare nouă-zece minute, timpii variind după mărimea oului și temperatura de la care pornește. Pentru siguranță, mai ales la copii, vârstnici, gravide și persoanele bolnave, specialiștii recomandă ca albușul și gălbenușul să fie gătite complet, pentru a reduce riscul de infecție cu Salmonella. Dacă ouăle sunt fierte prea mult, în jurul gălbenușului apare un inel verzui-cenușiu, rezultat al reacției dintre sulful din albuș și fierul din gălbenuș, care nu este periculos, dar poate fi evitat prin respectarea timpului de fierbere și răcirea imediată.
Ca să se curețe ușor, ouăle se trec direct din oală într-un vas cu apă rece și, ideal, câteva cuburi de gheață, unde stau aproximativ zece minute sau până se răcesc complet, pentru că răcirea bruscă oprește gătirea și ajută pielița de sub coajă să se desprindă de albuș. Contează și prospețimea: ouăle foarte proaspete se decojesc mai greu, pentru că membrana se lipește puternic, în timp ce cele ținute câteva zile la frigider se curăță mult mai ușor, așa că pentru salate de ouă sau umpluturi merită folosite ouă cumpărate cu câteva zile înainte. După răcire, oul se lovește ușor de o suprafață tare și se rostogolește până se fisurează coaja peste tot, apoi se începe curățarea de la capătul mai lat, unde se află camera de aer, eventual sub un jet de apă rece, care ajută la îndepărtarea bucăților de coajă fără ca albușul să fie rupt.













Leave a Reply