Autoritățile nu au, nici acum, o imagine la zi a medicamentelor care dispar de pe rafturile farmaciilor. Aceasta este concluzia unui audit intern făcut de Ministerul Sănătății la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și la structurile care se ocupă de gestionarea medicamentelor. Documentul arată că stocurile sunt urmărite în bună măsură manual, iar raportările nu sunt îndeajuns de automatizate pentru ca statul să poată reacționa repede când un tratament vital nu mai este de găsit. Cei mai expuși sunt bolnavii cu afecțiuni grave, pentru care câteva zile de întrerupere pot compromite întreaga terapie.
Pentru pacienți, constatările nu aduc nimic nou. Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, afirmă că organizațiile de profil au transmis de mult aceleași semnale ministerului și că lipsa de reacție s-a plătit cu vieți, în cazul bolnavilor nevoiți să își oprească tratamentul. El se arată neîncrezător și în promisiunea digitalizării: spune că s-au cheltuit deja sume mari fără vreun rezultat vizibil și se așteaptă ca instituțiile să intervină tot după ce apare criza, la sesizarea bolnavilor, nu înainte ca un medicament să dispară.
O altă nemulțumire ține de faptul că nimeni nu își asumă răspunderea atunci când un tratament lipsește. Irimia povestește că, într-un caz în care pacienții au apelat la Unifarm, compania de distribuție a statului, având în mână o ordonanță președințială, li s-a răspuns că societatea nu are nicio obligație față de ei și că pot căuta la alți distribuitori. Raportul ministerului, susține el, pomenește doar în termeni generali instituțiile implicate, fără să spună limpede cine garantează continuitatea tratamentelor și ce se schimbă concret de acum înainte. În lipsa unor măsuri ferme, bolnavii vor rămâne, în cuvintele sale, „maratoniști” ai sistemului, purtați de la un spital la altul și de la o farmacie la alta.
Problema este veche. În ultimii ani, citostatice ieftine, imunoglobuline și alte medicamente esențiale au dispărut periodic de pe piață, fie pentru că producătorii le-au retras din cauza prețurilor mici, fie pentru că au fost exportate în țări unde se vând mai scump. Ministerul a lansat în urmă cu aproape un deceniu o platformă online prin care oamenii pot semnala medicamentele lipsă, dar un asemenea instrument pornește tot de la reclamația pacientului, adică de la momentul în care tratamentul nu mai există. Un sistem cu adevărat preventiv ar presupune ca producătorii, distribuitorii și farmaciile să raporteze automat stocurile, iar scăderile să declanșeze alerte din timp. Până când recomandările auditului vor primi termene și responsabili, întrebarea pacienților rămâne fără răspuns: cine le pune în practică și cât va dura.
Leave a Reply