Pentru mulți locatari de la bloc, cifrele de pe micile aparate prinse de calorifere rămân un mister, iar suma de pe lista de întreținere pare uneori greu de explicat. Repartitoarele nu măsoară direct câtă căldură consumă un apartament, ci servesc la împărțirea între locuințe a energiei înregistrate de contorul general al blocului, aflat la branșament și trecut pe factura furnizorului, cum este Colterm în cazul Timișoarei. Regulile sunt stabilite printr-un regulament al ANRE din 2024. Cifra de pe ecran este un index, iar consumul pe o lună se află scăzând citirea veche din cea nouă: dacă aparatul arăta 180 la prima citire și 240 la următoarea, au fost înregistrate 60 de unități, iar dacă luna următoare ajunge la 290, în acea perioadă s-au adunat 50. Dacă pe ecran apar pe rând mai multe numere, trebuie urmărit mereu același index, după instrucțiunile modelului respectiv.
Unitățile nu au aceeași valoare pentru toate caloriferele. Firma care face repartizarea le ajustează cu factori care țin cont de puterea caloriferului, de felul în care este montat repartitorul și de poziția camerei, apoi le adună pentru tot apartamentul. Energia înregistrată la bloc se împarte în două: o parte pentru consumul comun, al cărui procent depinde de zona climatică, de lună și de câte apartamente s-au debranșat, și se împarte după suprafața utilă a fiecărei locuințe, și o parte pentru consumul individual, împărțită după unitățile fiecărui apartament. Un exemplu ajută la înțelegere. Dacă blocul consumă într-o lună 40 MWh, iar consumul comun este de 50%, câte 20 MWh se împart pe fiecare criteriu. Un apartament cu 300 de unități dintr-un total de 10.000 primește 3% din partea individuală, adică 0,6 MWh, iar dacă are 50 de metri pătrați dintr-un total de 2.500, primește 2% din partea comună, adică 0,4 MWh. În total, 1 MWh, care, la un preț ipotetic de 400 de lei pe MWh, înseamnă 400 de lei. Dacă luna următoare blocul consumă 50 MWh, iar restul rămâne la fel, același apartament primește 0,75 MWh din partea individuală și 0,5 MWh din cea comună, în total 1,25 MWh, adică 500 de lei, chiar dacă repartitoarele au arătat tot 300 de unități. Explicația este simplă: o unitate nu are o valoare fixă în lei, ci reprezintă o cotă dintr-o cantitate de energie care se schimbă de la o lună la alta, iar și totalul de unități al blocului poate varia.
Cine ține toate caloriferele închise și are zero unități într-o lună plătește în continuare partea sa din consumul comun, calculată după suprafața apartamentului. Locuința este considerată în acea lună deconectată la calculul gradului de debranșare, însă regulamentul prevede că și apartamentele deconectate plătesc consumul comun, indiferent dacă prin ele trec sau nu coloanele de încălzire, pentru că acesta acoperă căldura din casa scării, din țevile comune și pierderile din clădire. Suma exactă poate fi verificată în nota individuală de repartizare, pe care firma o trimite lunar reprezentantului asociației și care arată energia atribuită fiecărui apartament, în MWh, și costul ei. Dacă un repartitor nu a putut fi citit sau datele nu au fost transmise, consumul se estimează, iar nota trebuie să explice cum s-a făcut calculul. Specialiștii recomandă locatarilor să își noteze lunar indexurile, să păstreze notele de repartizare și să ceară explicații asociației sau firmei de citire atunci când suma pare nejustificată, iar pentru o factură mai mică, cel mai eficient rămâne izolarea apartamentului și reglarea caloriferelor în funcție de folosirea fiecărei camere, în locul închiderii complete a unora și supraîncălzirii altora.
Leave a Reply