Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor

 Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor

Omul își petrece dormind aproximativ o treime din viață. Copilul doarme mult mai mult de o jumătate din viață.

Arhiepiscopul Ioan (Șahovskoi) de San-Francisco scrie: „Somnul e chip al morții, trezirea — al învierii„. „A adormit” — se spune despre cineva care a murit.

Și oamenii se roagă pentru sfârșit neînfruntat, în pace, pentru ieșire din viața pământească în pace deplină, în rugăciune și încredințare în voia lui Dumnezeu.

Știința se străduiește să descifreze natura somnului, însă este departe de explicarea acestui fenomen.

Științele naturale pot vorbi doar despre unele modificări fiziologice sau procese chimice din corp care au loc în vremea somnului; psihiatria și psihoterapia se străduiesc să pătrundă legile psihice ale viselor… Dar totul rămâne pentru ele tulbure.

Experiența duhovniciei— experiența religioasă — deosebește trei feluri de vise, mai bine zis trei „dedesubturi” ale viselor.

Primul, care e cel mai răspândit, este reprezentat de vise deșarte, care nu au nici o însemnătate morală sau intelectuală. Pe cât se pare, ele sunt răsfrângeri în creierul omului ale grijilor lui zilnice. Există însă vise evident pătrunse fie de o putere

duhovnicească neliniștită, rea, fie de una care aduce pace sufletului. Există vise înfricoșătoare, care lipsesc sufletul de liniște, care ne împovărează sau ne tulbură într-un chip rău. Există și vise mângâietoare, prevestitoare — vise „din cer”, de la Dumnezeu, de la puterile luminoase.

Sunt atestate istoric vise prorocești. Despre acestea vorbește nu o dată Biblia; aceste vise îl previn pe om, îl însuflețesc, îl luminează, îl învață și îl mângâie în chip minunat. Realitatea lor este absolut incontestabilă.

Prorocul loil a spus despre aceste vise prorocești cu câteva secole înainte de Nașterea lui Hristos: …Fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor vedea (2, 28).

Exemple de vise prorocești luminoase vedem și în primul capitol al Evangheliei după Matei. Iosif, drept fiind și nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Și iată, îndată ce a cugetat el acestea

(Cerul cunoaște gândurile noastre), îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David! Nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și vei chema numele lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de picatele lor„.

În continuare, Evanghelia povestește că prin vis i s-a vestit lui Iosif, ca și înțelepților de la Răsărit, ce trebuie să facă. Iar ei au ascultat de limpezile descoperiri primite în vis.

În autobiografia sa, celebrul savant chirurg, acum proslăvit și în ceata sfinților bineplăcuți ai lui Dumnezeu, Ierarhul Luca Voino-lasenețki, istorisește că, după ce a fost chemat la slujirea

Bisericii și a fost hirotonit întru episcop, a fost dus în orașul Eniseisk și slujea acolo. Iată propriile lui cuvinte: „Toți preoții din acest oraș, ce strălucea prin mulțimea bisericilor, și toți preoții centrului regional, care era Krasnoiarskul, trecuseră deja în schisma „Bisericii Vii” și a „înnoitorilor”.

Ca atare, eram nevoit să fac slujbele în locuința mea, împreună cu trei preoți care mă însoțiseră. Și iată că odată, când am intrat în sală ca să încep Liturghia, am văzut un monah în vârstă care stătea la ușa de la intrare.

Privindu-mă, pur și simplu a înlemnit și nici măcar nu mi-a făcut plecăciune. Iată de ce: ortodocșii orașului Krasnoiarsk, nevrând să se roage cu preoții lor necredincioși, îl aleseseră pe acest monah și-l trimiseseră în orașul Minusinsk, la sud de Krasnoiarsk, 

Integral pe cuvantdefolos ro