După ce soția lui a suferit un atac de astm devastator,

un bărbat recunoscător a scris o scrisoare deschisă echipei medicale.

„Când încep să povestesc prietenilor și familiei despre cele șapte zile în care ați tratat-o ​​pe soția mea, Laura Levis,

în ceea ce s-a dovedit a fi ultima zi a vieții ei, ei mă opresc la cel de-al 15-lea nume pe care mi-l amintesc.

Lista cuprinde medici, asistente medicale, specialiști în respirație, asistenți sociali și chiar și personalul de curățenie care o îngrijea.

“Cum vă aduceți aminte de numele lor?”, Întreabă ei.

“Cum aș putea să nu?”, Răspund.

Fiecare dintre voi a tratat-o ​​pe Laura cu profesionalism, bunătate și demnitate. Când avea nevoie de radiografii, v-ați cerut scuze că o să

dureze puțin. Când i-ați ascultat inima și plămânii prin stetoscoape și rochia ei a început să alunece, ai tras-o ca să o acoperi cu respect.

Ați învelit-o cu o pătură nu numai atunci când temperatura corporală a avut nevoie de reglare, dar și atunci când camera a fost doar puțin rece și ați crezut că ea ar dormi mai confortabil în acest fel.

Apoi a fost modul în care m-ați tratat. Cum aș fi găsit puterea de a reuși să trec prin săptămâna asta fără voi?

De câte ori ați intrat în cameră, ca să-mi găsesc răbdarea, stăteam cu capul în jos și așezat pe mâna ei eram linișit că era pe mâini bune.

Integral aici