Creierul se descurcă surprinzător de bine cu o noapte scurtă sau cu mai multe sarcini nerezolvate în minte, dar suportă greu atunci când diferența dintre zi și noapte, dintre activitate și odihnă, se estompează. De aceea, ceasul biologic este unul dintre cei mai subestimați aliați ai unei minți sănătoase. Teresa Cramer, neurocercetătoare la Institutul Picower al Massachusetts Institute of Technology, explică faptul că un program regulat nu face stresul să dispară și nici nu presupune trezirea la cinci dimineața, ci ajută un organ care funcționează ritmic să știe când e zi, când e noapte și când se poate odihni. Sfaturile ei vin la momentul potrivit, pentru că în noaptea de 24 spre 25 octombrie trecem la ora de iarnă, o schimbare care îi face pe mulți să se simtă dați peste cap câteva zile. Specialista spune că, de fapt, nu avem un singur ceas biologic, ci o rețea întreagă. Centrul de comandă se află în hipotalamus, într-o structură minusculă numită nucleul suprachiasmatic, formată din aproximativ 20.000 de neuroni de fiecare parte a creierului, care coordonează pe un ciclu de circa 24 de ore somnul, temperatura corpului, hormonii, metabolismul și atenția. Tot de acest ritm depind, în parte, capacitatea de a învăța, de a ne aminti și de a ne controla emoțiile.
Principalul semnal după care se reglează acest ceas este lumina. Celule speciale din retină, care conțin un pigment numit melanopsină, transmit direct creierului informații despre cât de luminos este afară, iar lumina dimineții funcționează ca un semnal de pornire a unei noi zile. Așa se explică și jetlagul: după un zbor de la Frankfurt la New York, ceasul de la mână se potrivește imediat, dar creierul rămâne pe ora Germaniei până când noile semnale de lumină îl mută treptat. Pe lângă ceasul central, ficatul, intestinele, mușchii și alte organe au propriile mecanisme de măsurare a timpului, care reacționează mai ales la mese, la mișcare și la hormoni. Problemele apar când aceste semnale se contrazic constant: dimineți aproape fără lumină naturală, seri petrecute în fața ecranelor, mese la miezul nopții și weekenduri în care dormim până la prânz. O cină târzie nu dă organismul peste cap, însă cu cât programul biologic se îndepărtează mai des de cel social, cu atât ritmul se dereglează mai ușor. Un exemplu tipic este așa-numitul jetlag social, când în timpul săptămânii ne trezim devreme cu alarma, iar în weekend amânăm somnul cu câteva ore, provocându-ne, fără să zburăm nicăieri, un mic decalaj orar în fiecare săptămână. Un ritm stabil, explică cercetătoarea, nu reduce pur și simplu efortul creierului, ci îl ajută să anticipeze și să aibă mai puține ajustări de făcut. Somnul depinde de două forțe: oboseala care se acumulează pe parcursul zilei și semnalul ceasului intern care ne spune când e momentul să dormim. Când cele două nu se mai întâlnesc seara, apare starea pe care o cunoaștem cu toții, corpul frânt de oboseală și mintea complet trează.
Pentru a ne ajuta ceasul biologic nu sunt necesare aparate scumpe de monitorizare a somnului sau rutine complicate de dimineață. Cel mai important este să ieșim la lumina zilei cât mai repede după trezire, iar o plimbare scurtă sau o cafea băută pe balcon sunt suficiente, fără vreo regulă fixă de minute, atâta timp cât ziua este luminoasă și noaptea întunecată. Ora de trezire ar trebui să fie cât mai constantă, inclusiv în weekend, fără a ne forța să ne trezim mai devreme decât ne este firesc, pentru că fiecare om are propriul ritm. Seara, lumina și stimulii trebuie reduși, iar telefonul este un dușman dublu, pentru că pe lângă lumină aduce mereu clipuri și știri noi, care țin creierul în alertă, în timp ce o carte veche și bună are un avantaj clar. Mișcarea regulată ajută și ea ritmul intern, mai ales când se face în aer liber, unde vine la pachet cu lumina naturală. Mesele luate la ore cât mai regulate sunt semnale importante pentru ficat, chiar dacă cercetările nu au stabilit încă ora ideală pentru cină, așa că nimeni nu trebuie să închidă bucătăria la ora 18:00. Teresa Cramer povestește că ea însăși încearcă să se trezească devreme, să doarmă la ore regulate și să facă mișcare, fără să transforme totul într-un proiect de autoperfecționare, și că uneori merge cu bicicleta sau aleargă fără muzică sau podcasturi, pentru că nu orice minut liber trebuie umplut cu informații. Liniștea, spune ea, ne ajută să simțim din nou ritmul propriului corp.
Leave a Reply