Cutremurul care i-a trezit pe români în noaptea trecută a zguduit doar mobila din case, fără pagube importante, însă a readus în discuție o întrebare care revine după fiecare seism: cât de pregătită este România, și mai ales Bucureștiul, pentru un cutremur mare. Datele publice prezentate în 2021 și confirmate ulterior de un studiu al Băncii Mondiale arată că, la un cutremur major, peste 2.000 de clădiri din Capitală s-ar putea prăbuși, aproximativ 400 de străzi ar putea fi blocate de dărâmături, iar peste 200 de hectare ar fi acoperite de moloz. O analiză a organizației Re:Rise estimează că suprafața acoperită de dărâmături ar putea fi de 15 ori mai mare decât Parcul Cișmigiu, cu peste 2.400 de clădiri aflate în pericol de colaps sau vulnerabile și zeci de mii de imobile care nu au fost niciodată expertizate, iar urmările pot fi văzute pe o hartă interactivă publicată pe site-ul dupacutremur.ro. Experta Băncii Mondiale Allana Simpson avertiza încă din 2023 că o repetare a seismului din 1977 ar fi devastatoare, pentru că peste 75% din populație și aproape jumătate din infrastructura critică de transport, energie, apă și comunicații se află în zone cu risc seismic ridicat, iar 60–75% din bunurile economice ale țării, care produc 70–80% din PIB, sunt amplasate în zone seismice, ceea ce ar putea duce la pagube de zeci de miliarde de euro, mii de răniți și poate sute de mii de oameni rămași fără casă.
Inginerul constructor Matei Sumbasacu, fondatorul Re:Rise, explică faptul că problema principală o reprezintă clădirile, în mare parte aceleași ca în 1977. Sunt, mai întâi, blocurile construite înainte de 1940, care au rezistat la două mari cutremure fără să fie consolidate și care își vor „testa norocul” la următorul, amintind că 30 dintre cele 33 de prăbușiri din 1977 au avut loc la clădiri ridicate înainte de 1940 și neconsolidate. Urmează clădirile construite între 1940 și 1977 fără respectarea standardelor, slăbite puternic de seismele anterioare, și cele de după 1977, mai sigure, dar uneori neîntreținute sau modificate structural. Potrivit lui, în București există aproximativ 415 clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, aproape 500 în clasa a II-a și peste 1.000 în clasa a III-a, adică circa 2.300 de imobile despre care se știe oficial că sunt în pericol, la care se adaugă cele neexpertizate. După 1989 au fost consolidate doar puțin peste 30 de clădiri, iar după valul de expertizări din anii ‘90, când au fost evaluate peste 2.000 de imobile, procesul s-a oprit, iar statul nu știe astăzi exact câte clădiri sunt în pericol de prăbușire. Lucrările au fost reluate abia din 2017 și durează mult, inclusiv pentru că este nevoie de acordul locatarilor.
Inginerul atrage atenția și asupra a ceea ce s-ar întâmpla imediat după un dezastru: lipsesc regulile clare despre cine finanțează, cine coordonează și cine decide, iar fondul de rezervă al statului este prea mic pentru o criză de asemenea proporții. Nici spitalele nu sunt neapărat sigure, iar autoritățile nu publică date despre gradul lor de risc, în condițiile în care, în 1977, unele unități au primit răniți și apoi au trebuit evacuate. Seismul a venit, simbolic, la 41 de ani de la moartea inginerului Gheorghe Ursu, ucis de Securitate după ce avertizase asupra clădirilor neconsolidate după 1977, procesul în dosarul morții sale având chiar acum un nou termen. Riscul nu privește doar Capitala: Banatul are propriile surse de cutremure, precum cel de la Banloc din 1991, iar Timișoara are și ea clădiri vechi cu risc seismic. Specialiștii recomandă fiecărei familii să afle dacă blocul în care locuiește a fost expertizat, să își fixeze mobila grea de perete, să pregătească un rucsac de urgență cu apă, lanternă, medicamente și acte și să încheie asigurarea obligatorie a locuinței, care acoperă și pagubele produse de cutremur.













Leave a Reply