15 secunde. 15 secunde cu ochii pe ceas durează înregistrarea întregului moment despre care, în prima secundă, îți spuI că nu are cum să aibă decât un final dramatic.
Probabil ați văzut imaginile:o adolescentă stă o clipă pe marginea peronului în stația de metrou, apoi se aruncă pe șine.
În secunda în care adolescenta se aruncă în fața trenului, apare dintre coloane o tânără care, deși înregistrarea este fără sunet, în mod evident începe să strigă după ajutor. În același timp, se apropie cu mâna întinsă spre copilă.
Era ora 15.35 a zilei de miercuri, 10 februarie, iar totul s-a întâmplat în stația de metrou era Dristorului 1. Înainte de a afla cine sunt cei doi eroi de la metrou, iată momentul:
Cine sunt eroii de la metrou care au salvat adolescenta
Tânăara care apare dintre coloane în clipa în care o vede pe adolescentă că se aruncă în fața trenului este Alexandra, o studentă care are o prezenâă de sprit formidabilă. Trece peste șoc, strigă imediat după ajutor, timp în care întinde mâna către puștoaică.
E momentul în care și adolescenta se întoarce spre ea și îi întinde mâna. O mână întinsă ca un strigăt de ajutor. Dar studenta Alexandra nu ar fi reușit să o ridice singură pe copilă.
Țipătul ei de mai devreme fusese, însă, auzit. Și aproape că instantaneu a mai apărut o mână de ajutor: cea a lui Răzvan Lupu, băiatul fotbalistului Dănuț Lupu.
A auzit strigătul și a alergat spre locul de unde a venit. A crezut, inițial, că o femeie și-a scăpat telefonul pe șine. Și-a dat seama că s-a înșelat, că o femeia se lupta să ridice un copil de pe șine.
Instincte salvatoare
”Am acționat pur și simplu din instinct”,a povestiti Răzvan Lupu pentru Știrile ProTV. Instinctul i-a spus că trebuie să tragă cu putere mâna întinsă de fetiță.
„Eu coboram și am auzit-o țipând. Inițial, am crezut că a scăpat ceva. Am făcut doi pași și am văzut-o pe aia mică că se ridică în picioare. Când am văzut-o că se ridică în picioare, i-am zis:
„Dă-mi mâna”. Am tras-o cât am putut de tare. Am văzut puțin în dreapta metroul cum venea. A fost pur și simplu instinct. Nimic altceva.”
Și Răzvan a tras. A tras cu îndeajuns de mare forță încât să o ridice pe fetiță din fața metroului care intra chiar în acel moment în stație. Trenul a anins-o un pic pe adolescentă, dar n-a fost nimic grav.
Alexandra, studenta care a declanșat lanșul de acțiuni care au dus la finalul fericit, avea să povestească și ea, la rându-i, cum a văzut și cum a trăit ea totul:
„(Fetița) a văzut că metroul se apropie și a sărit între șine. Eu am văzut-o. Eram cel mai aproape de ea. Am strigat la ea. Un alt domn a venit să mă ajute să o tragem. Mă bucur că și ea, auzind că am strigat-o, a venit către noi, pentru că a fost…
e puțin spus la limită. Doar văzându-ne că suntem acolo, i-am atras atenția și într-un fel, din punctul meu de vedere, a realizat ce se întâmplă și s-a răzgândit.”
Niște întâmplări fericite au dus la un final fericit. Răzvan Lupu n-ar fi trebuit să fie la metrou, dar în ziua aceea a hotărât să lase mașina acasă.
În exact ziua aia. Instinctele lui și ale Alexndrei au declanșat o succesiune de întâmplări care au făcut posibil imposibilul: au salvat de la moarte o adolescentă hotărâtă să moară de amărăciune într-o stație de metrou din București.
Când moartea a devenit o perspectivă reală, s-a speriat. Fără Răzvan și Alexandra, frica îngrozitoare are fi fost ultima ei emoție.
Integral pe b365.ro
Leave a Reply