Sentimentul că ești desprins de propriul corp, că te privești din exterior sau că lumea din jur nu este reală — aceste experiențe, cunoscute sub termenul de disociere, sunt mai frecvente decât s-ar crede și mai complexe decât le înțelegem. Un nou studiu, acceptat pentru publicare și aflat în proces de evaluare inter pares, aduce o ipoteză surprinzătoare: inflamația cronică din organism ar putea juca un rol semnificativ în apariția și menținerea acestor stări. Descoperirea se înscrie într-un curent mai larg al cercetării psihiatrice moderne, care explorează tot mai intens legăturile dintre sistemul imunitar și sănătatea mintală.
Ce este disocierea și când devine o problemă
Disocierea include două experiențe distincte: depersonalizarea — senzația că ești detașat de propriul corp sau că îl observi din afară — și derealizarea — impresia că lumea înconjurătoare este ireală, asemănătoare unui decor artificial. Episoadele scurte de acest tip sunt surprinzător de comune: studiile estimează că între un sfert și trei sferturi dintre oameni trec printr-o astfel de experiență cel puțin o dată în viață. Problema apare atunci când starea persistă — în aproximativ 1% dintre cazuri se instalează tulburarea de depersonalizare-derealizare (DPDR), în care persoana poate trăi ore, săptămâni sau chiar ani cu senzația că nu este conectată la propria existență. Afecțiunea este frecvent asociată cu traume — abuzuri în copilărie, experiențe care au pus viața în pericol — și este considerată subdiagnosticată, mulți pacienți nefiind capabili să descrie în cuvinte ceea ce trăiesc.
Trauma, stresul cronic și inflamația — un lanț biologic
Cercetătoarea Evelyn Dilkes de la Universitatea din Essex a condus studiul pornind de la o observație cheie: persoanele cu tulburări disociative prezintă modificări ale răspunsului inflamator. Ipoteza echipei sale este că trauma psihologică declanșează o reacție de stres care, dacă nu se stinge în timp, menține niveluri ridicate de cortizol în organism. Deși pe termen scurt cortizolul are efect antiinflamator, expunerea cronică produce efectul opus — favorizează instalarea unei inflamații persistente, detectabilă prin markeri din sânge precum interleukina-6 și proteina C-reactivă. Pentru a testa această teorie, cercetătorii au analizat probe biologice recoltate de la participanți la vârstele de 9, 12, 17 și 24 de ani, în cadrul unui studiu longitudinal britanic desfășurat din anii 1990. Rezultatele preliminare au arătat că nivelurile ridicate de interleukină-6 la vârsta de 9 ani sunt asociate cu apariția simptomelor de depersonalizare la maturitate, în timp ce proteina C-reactivă crescută în copilărie a fost corelată cu derealizarea.
Ce se întâmplă în creier și de ce contează
La nivel neurologic, disocierea pare să implice un mecanism prin care cortexul prefrontal — zona responsabilă de planificare și control — inhibă excesiv sistemul limbic, reducând intensitatea răspunsului emoțional. Este un mecanism de supraviețuire util în momentul traumei, dar care poate rămâne activ mult după dispariția pericolului, lăsând persoana într-o stare de detașare permanentă față de propriile emoții și de realitate. „Disocierea te ajută să supraviețuiești, dar după traumă te lasă detașat atât de emoțiile negative, cât și de cele pozitive. Mulți oameni își pierd astfel capacitatea de a se simți pe deplin vii”, explică dr. Ruth Lanius, profesoară de psihiatrie la Universitatea Western din Ontario.
Promițător, dar prudența rămâne necesară
Specialiștii independenți atrag atenția că rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Markerii inflamatori analizați sunt nespecifici și pot fi crescuți în numeroase alte afecțiuni — artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă — ceea ce îi face inutilizabili, deocamdată, ca instrument de diagnostic pentru DPDR. În plus, majoritatea persoanelor care trec prin traume nu dezvoltă tulburări disociative, ceea ce sugerează că predispoziția genetică și factorii de mediu joacă și ele un rol important. Cu toate acestea, dacă cercetările viitoare vor confirma legătura dintre inflamație și disociere, medicamentele antiinflamatoare sau intervențiile care reduc inflamația sistemică ar putea deschide o cale terapeutică complet nouă pentru o afecțiune față de care medicina dispune în prezent de opțiuni limitate.
Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/un-nou-indiciu-despre-experientele-de-iesire-din-corp-rolul-neasteptat-al-inflamatiei-3887649
Leave a Reply