” Și cum ai reușit să aduci atâtea suflete în iad atunci?
– Din cauza fricii.
– Oh, da. Excelentă strategie; veche și mereu actuală. Dar de ce le era frică? Frica de a fi torturat? Frica de război? Foamea?
– Nu, nu vreau. Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc.
– Dar nimeni altcineva nu s-a îmbolnăvit atunci?
– Da, s-au îmbolnăvit.
– Nu a mai murit nimeni?
– Da, au murit.
– Dar nu a existat leac pentru boală?
– A fost.
– Atunci nu înțeleg.
– Cum nimeni altcineva nu a crezut și învățat despre viața veșnică și moartea veșnică, credeau că au doar o viață, și s-au agățat de ea cu toată puterea lor, chiar dacă i-a costat afecțiunea (nu au îmbrățișat sau salutat, nu au avut contact uman zile și zile) ; banii lor (și-au pierdut locurile de muncă, și-au cheltuit toate economiile și încă credeau in noroc fiind împiedicați să-si câștige pâinea); inteligența lor (într-o zi presa a spus un lucru și a doua zi s-a contrazis, și totuși au crezut in “libertatea”lor (nu au ieșit din casă, nu au mers, nu și-au vizitat rudele… a fost un lagăr de concentrare grozav pentru prizonierii voluntari!
Au acceptat tot, totul, atâta timp cât au putut să-și depășească viața mizerabilă încă o zi. Ei nu mai aveau nici cea mai mică idee că El, și numai El, este Cel care dă viață și ii pune capăt. A fost așa, la fel de ușor cum nu a mai fost vreodată „.
Din cartea „Scrisorile diavolului către nepotul său”, de C. S. Lewis, autorul Cronicilor din Narnia. Cartea a fost publicată în 1942.
Leave a Reply