Atacul de luni dimineață de la Școala Gimnazială nr. 6 „Ștefan cel Mare” din Bistrița a readus în discuție o întrebare tot mai apăsătoare: ce poate face statul atunci când copiii comit fapte de o violență extremă. Un elev de clasa a VII-a, în vârstă de 13 ani, a atacat cu un cuțit o profesoară și un coleg, fiind imobilizat de un paznic și de un alt cadru didactic și predat apoi poliției. Cele două victime au fost transportate la spital, iar presa locală relatează că băiatul ar fi publicat pe rețelele sociale mai multe mesaje, inclusiv video, înainte de atac, surprins de camerele de pe holul școlii. Potrivit legii, un copil sub 14 ani nu răspunde penal, indiferent de gravitatea faptei, așa că elevul nu va fi judecat și nu va ajunge la închisoare. Cristi Danileț, fost judecător cu peste 25 de ani de experiență în materie penală, explică faptul că, în astfel de cazuri, copilul este preluat de la familie de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și plasat într-un centru specializat.
Problema, spune Danileț, este că aceste centre pentru minorii care comit infracțiuni, prevăzute de lege încă din 2004, nu au fost înființate de consiliile județene. În lipsa lor, copiii agresori sunt fie lăsați în aceleași familii, oficial sub supraveghere specială, deși tocmai acolo nu au primit educația necesară, fie duși în aceleași centre în care stau copii abuzați sau neglijați aflați în grija statului, ajungând practic să locuiască lângă posibile victime. El consideră că angajații DGASPC sunt mult prea puțini, iar intervenția psihologilor și asistenților sociali rămâne adesea doar pe hârtie. Abia de la 14 ani poliția și instanțele pot interveni, iar între 14 și 16 ani minorii răspund penal doar dacă se dovedește că au acționat cu discernământ. Chiar și atunci, Codul penal nu prevede închisoare pentru minori, ci măsuri educative, de la supraveghere și stagii de formare până la internarea într-un centru educativ sau de detenție. Printre dosarele cu adolescenți, cele mai multe privesc conducerea fără permis, uneori cu urmări tragice, dar și tâlhării, violuri și crime.
Fostul magistrat amintește că, încă din 2008, Guvernul propusese scăderea vârstei de răspundere penală, invocând faptul că tehnologia și mediul social de astăzi îi maturizează pe adolescenți mai repede decât acum câteva decenii, însă Parlamentul a respins ideea, iar noul Cod penal nu a schimbat nimic. Între timp, spune el, școlile au trecut de la bullying la violență fizică, cu zeci de cazuri pe an în care elevii vin la ore cu cuțite, bricege, pistoale cu aer comprimat sau chiar macete, iar victimele sunt atât colegi, cât și profesori. Danileț îi critică pe directori și pe profesori pentru că preferă să ascundă incidentele, deși legea le permite controale corporale, confiscarea obiectelor interzise și chiar exmatricularea, și dă exemplul statelor în care copiii răspund în fața unui judecător de la 7, 10 sau 12 ani. În opinia sa, întregul sistem de răspundere a minorilor trebuie regândit, pentru că discuțiile despre bullying nu mai țin pasul cu nivelul de violență din unele școli.
Cazul de la Bistrița nu este singular. La începutul acestui an, un adolescent de 15 ani din Cenei, județul Timiș, dat dispărut după ce plecase de acasă cu trotineta, a fost găsit mort în curtea unei case din localitate. Anchetatorii au stabilit că principalii suspecți sunt trei minori, doi de 15 ani și unul de 13 ani, iar un tânăr de 21 de ani a fost martor. Potrivit primelor informații, între băieți izbucnise un conflict, victima a fost lovită cu un topor, iar trupul a fost ascuns și îngropat în grădina casei. Cazul a șocat comunitatea din vestul țării și a arătat, la fel ca atacul de la Bistrița, cât de greu reușesc familia, școala și instituțiile statului să observe la timp semnele de alarmă și să intervină înainte de tragedie.
Leave a Reply