Odată cu venirea frigului, o linguriță de miere în ceaiul fierbinte devine un ritual în multe case, mai ales când apar primele răceli. Puțini știu însă că temperatura băuturii și timpul cât este ținută la cald pot schimba o parte din compoziția mierii. Psihonutriționistul Gina Tăujan explică faptul că mierea este produsă de albine din nectarul florilor sau din sucurile dulci ale plantelor, pe care le transformă și le depozitează în faguri, iar principalele ei componente sunt zaharurile naturale, fructoza și glucoza. În funcție de florile din care provine și de felul în care este procesată, conține și cantități diferite de vitamine, minerale, antioxidanți și alte substanțe active, unele dintre ele ajutând la protejarea celulelor. Mierea este cunoscută și pentru efectul ei asupra tusei: unele studii arată că, în infecțiile respiratorii ușoare, poate reduce frecvența și intensitatea accesului de tuse, mai ales noaptea, iar textura ei calmează temporar gâtul iritat. Fiind însă bogată în zaharuri, trebuie consumată cu măsură, nu înlocuiește tratamentul medical și nu se dă niciodată copiilor sub un an, din cauza riscului de botulism infantil.
Atunci când este pusă într-o băutură foarte fierbinte, căldura poate reduce activitatea unor enzime din miere și poate modifica unii dintre compușii ei activi, cu atât mai mult cu cât lichidul este mai fierbinte și cu cât stă mai mult la cald. Zaharurile rămân și continuă să dea energie, dar o parte dintre componentele sensibile la temperatură se pot pierde. Ideea, răspândită pe internet, că mierea devine toxică în ceaiul fierbinte este însă exagerată, spune specialista, pentru că nu există dovezi solide că o linguriță de miere pusă într-o cană de ceai ar deveni periculoasă. Încălzirea puternică și îndelungată poate favoriza formarea unei substanțe numite hidroximetilfurfural, care apare în toate alimentele bogate în zaharuri expuse la căldură și chiar în mierea păstrată mult timp la temperaturi ridicate, însă riscul depinde de cantitate și de expunere, iar simpla prezență a acestei substanțe nu face ceaiul toxic. Pusul mierii în ceai nu trebuie confundat nici cu caramelizarea sau arderea zahărului la foc puternic.
Recomandarea specialistei este simplă: mierea se adaugă după ce ceaiul s-a mai răcit puțin, chiar dacă nu există o temperatură exactă sub care toate proprietățile ei să fie păstrate. Pentru o miere de calitate, merită cumpărată de la apicultori de încredere, din zona în care locuiești, inclusiv din stupinele din satele Banatului, unde mierea de salcâm, de tei sau polifloră este o tradiție. Borcanul se păstrează la loc răcoros, uscat și ferit de lumină, bine închis, iar faptul că mierea se zaharisește în timp nu înseamnă că s-a stricat, ci că este un proces natural. Dacă se cristalizează, poate fi readusă la starea lichidă încălzind ușor borcanul într-un vas cu apă caldă, nu fierbinte, și niciodată la foc direct sau în cuptorul cu microunde, unde căldura puternică îi distruge tocmai componentele valoroase.
Leave a Reply