Puțini cumpărători se uită la șirul de cifre și litere imprimat pe coaja fiecărui ou, deși acesta spune mult despre proveniența lui. Prima cifră arată în ce condiții au fost crescute găinile. Codul 0 înseamnă ouă din producție ecologică, de la găini crescute în ferme certificate, hrănite cu furaje ecologice, inclusiv nutreț proaspăt, uscat sau însilozat, cu acces în aer liber cel puțin o treime din viață, cu excepția perioadelor cu restricții impuse prin lege, pe un teren acoperit în mare parte cu vegetație și în adăposturi cu cel mult 3.000 de găini pe compartiment. Codul 1 arată că păsările au fost crescute fără cuști și au avut acces, ziua, la un spațiu exterior acoperit mai ales cu vegetație, prin deschideri din adăpost care dau direct afară, chiar dacă dimineața accesul poate fi restrâns. Dacă autoritățile obligă temporar fermierii să țină păsările în interior, de exemplu din cauza gripei aviare, ouăle pot fi vândute în continuare ca provenind de la găini crescute în aer liber pe durata restricției. Diferența dintre 0 și 1 este că, pentru codul 0, se aplică în plus regulile producției ecologice, inclusiv cele legate de hrană.
Codul 2 desemnează găinile crescute la sol, adică libere în interiorul halei, fără cuști, cu cuibare, stinghii și zone cu așternut în care pot ciuguli și scurma, la o densitate de cel mult nouă găini pe metru pătrat, dar fără obligația de a ieși afară. Codul 3 înseamnă găini crescute în cuști îmbunătățite, care, potrivit normelor europene, trebuie să ofere fiecărei păsări cel puțin 750 de centimetri pătrați, din care minimum 600 utilizabili, într-o cușcă de cel puțin 2.000 de centimetri pătrați, dotată cu cuibar, stinghii și așternut. Cuștile clasice, neîmbunătățite, sunt interzise în Uniunea Europeană din 2012. După prima cifră urmează codul țării, de pildă RO pentru România, iar apoi codul unității care a produs oul, astfel că un ou marcat „1RO” vine de la găini cu acces în aer liber, dintr-o fermă din România. Pe cofraj apare și codul centrului de ambalare, iar explicația codului producătorului trebuie să fie trecută pe ambalaj. Ouăle vândute direct de micii crescători din curte, în piețe sau la poartă, pot fi, în anumite condiții prevăzute de lege, comercializate fără acest marcaj, motiv pentru care merită întrebat vânzătorul de unde provin.
Litera A arată categoria de calitate, una dintre condiții fiind coaja curată și întreagă, așa că este bine ca, înainte de a pune cofrajul în coș, să verifici dacă vreun ou este crăpat. Mărimea este indicată prin litere: S pentru ouă sub 53 de grame, M între 53 și 63 de grame, L între 63 și 73 de grame și XL de cel puțin 73 de grame, iar dacă în același cofraj sunt mărimi amestecate, pe ambalaj trebuie trecute greutatea netă minimă și o mențiune despre amestec. Data durabilității minimale nu poate depăși 28 de zile de la ouat, iar dacă pe etichetă este trecut un interval de ouat, termenul se socotește de la prima zi a acestuia. Mențiunea „extra” sau „extra proaspăt” poate fi folosită doar până în a noua zi de la ouat, cu data ouatului afișată clar. Ambalajul ouălor de clasă A trebuie să le amintească cumpărătorilor să le păstreze la frigider după cumpărare. Specialiștii recomandă ca ouăle să nu fie spălate înainte de depozitare, pentru că se îndepărtează stratul natural de protecție al cojii, ci doar înainte de folosire, și să nu fie consumate ouăle cu coaja crăpată sau trecute de termen. Așadar, între două cofraje de clasa A și mărimea M, unul cu codul 1 și celălalt cu codul 2, diferența ține doar de faptul că găinile au ieșit sau nu afară, în timp ce prospețimea și starea cojii trebuie verificate separat pentru fiecare.
Leave a Reply