Mulți angajați se grăbesc în decembrie să își consume zilele de concediu rămase, de teamă că le vor pierde odată cu sfârșitul anului. Codul muncii le oferă însă mai mult timp. Concediul de odihnă trebuie luat, în principiu, în anul pentru care se cuvine, dar dacă salariatul nu l-a putut efectua integral sau parțial din motive justificate, angajatorul este obligat să îi acorde zilele rămase, cu acordul lui, într-un interval de 18 luni care începe din anul următor. Concret, zilele neefectuate din 2026 pot fi luate între 1 ianuarie 2027 și 30 iunie 2028, iar cele rămase din 2025 până la 30 iunie 2027. Concediul se ia pe baza unei programări făcute de angajator, colectivă, după consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, ori individuală, după discuția cu fiecare angajat, iar programarea pentru 2027 trebuie stabilită până la 31 decembrie 2026. Programările colective pot fixa perioade de concediu de cel puțin trei luni pentru anumite categorii de personal sau locuri de muncă, iar cele individuale pot stabili o dată exactă sau un interval de cel mult trei luni, în cadrul căruia salariatul poate cere concediul cu cel puțin 60 de zile înainte. Dacă zilele sunt împărțite în mai multe tranșe, fiecare angajat trebuie să aibă în fiecare an cel puțin zece zile lucrătoare de concediu fără întrerupere, iar sărbătorile legale nelucrătoare, precum Sfântul Andrei, 1 Decembrie sau Crăciunul, și zilele libere plătite din contractul colectiv nu se scad din concediu.
Boala sau alte situații speciale nu fac să se piardă zilele de odihnă. Perioadele de concediu medical, de maternitate, paternal, de risc maternal, pentru îngrijirea copilului bolnav sau de îngrijitor sunt considerate, la calculul concediului, perioade lucrate. Dacă salariatul se îmbolnăvește sau intră în concediu de maternitate ori pentru îngrijirea copilului în timpul concediului de odihnă, acesta se întrerupe, iar zilele rămase se iau după încheierea situației respective sau se reprogramează. Chiar și cei care au stat în concediu medical un an întreg au dreptul la concediul de odihnă pentru acel an, pe care angajatorul trebuie să li-l acorde în următoarele 18 luni.
Ce se întâmplă după expirarea celor 18 luni depinde de motivul pentru care zilele nu au fost luate. Dacă angajatorul nu i-a dat efectiv salariatului posibilitatea de a se odihni, zilele pot fi plătite la încetarea contractului, chiar și după depășirea termenului, așa cum arată și practica instanțelor europene. Dacă însă angajatul a avut ocazia să își ia concediul și a ales să nu o facă, nu mai poate cere bani pentru zilele rămase după cele 18 luni. Cât timp contractul de muncă este în vigoare, concediul nu poate fi „vândut”: zilele se acordă doar ca timp liber, iar compensarea în bani este permisă numai la încetarea contractului, indiferent dacă salariatul pleacă de bunăvoie, este concediat sau se pensionează. Specialiștii în dreptul muncii le recomandă angajaților să își verifice periodic, în fluturașul de salariu sau la departamentul de resurse umane, câte zile mai au disponibile, să își ceară concediul în scris și să păstreze dovada eventualelor refuzuri ale angajatorului, pentru că acestea pot conta dacă, mai târziu, apar discuții despre zilele neplătite.
Leave a Reply