Pentru unii dintre semenii noștri, a crea alături de copii și a face bine a devenit o obsesie. Micuții noștri ne învață magia bucuriei inocenței, iar când noi izbutim să le oferim, printr-o… „simplă” bandană un transplant de sensibilitate, în vremea în care moartea citește ziarul, ca într-o poezie de Dinescu, atunci înseamnă că trăim cu folos. „Artă colaborativă” se numește, sec, „domeniul” în care câțiva temerari cutreieră infinitul spațiu al conștiinței noastre. În realitate, e mai mult…

Precum cristalele de cuarț, o „bandană” poate oferi autoapărare și mai ales, siguranță. Iar atunci când un asemenea „accesoriu” este creat alături de copiii bolnavi de cancer și ulterior, dăruit tot lor, atunci magia despre care vorbeam se întoarce acasă. Micuții de la centrul „Marie Curie” au primit această șansă din partea unei visătoare: Roxana Ene. O femeie pe care imaginația și empatia au împins-o, în sus, pe scara creației, ca și când ar fi vrut să-și vadă următoarea sa inimă….

Roxana face bandane magice pentru copiii bolnavi de cancer: “Chipurile lor mi-au rămas întipărite. Imaginii de care nu am mai scăpat”

Roxana lucrează alături de fiul ei, Alexander Ene. „De 31 de ani învăț de la el să-mi creez arta. Ma simt foarte norocoasă…”, mărturisește ea, pe un ton magnetic. Apoi, am aflat că, înainte de a se apropia de micuții bolnavi de cancer, a lucrat alături de copii bolnavi de autism sau cu retard. Inițial, a reinterpretat picturile făcute de aceștia și a creat opere care, ulterior, au fost imortalizate ba într-o carte, ba pe o pânză canvas, ba pe fote sau tricouri si bluze. Acum a venit rândul bandanelor, pe care Roxana dorește să le liciteze întru strângere de fonduri, cu ajutorul unor asociații și fundații.

Cum a făcut, însă, cunoștință cu aceste obiecte vestimentare? „Anul trecut, s-a născut fota. Un an mai târziu, calculat vorbind, au venit bandanele. Înainte a fost găina și apoi, oul. Interesant este că nu am dat niciodată importanţă acestor obiecte vestimentare. Am purtat şal, batic, mai mult în zona gâtului, decât pe cap. Însă, în anul 2017, când am văzut copiii de la „Marie Curie”, unii dintre ei purtau pe cap acest acoperământ, bandana. Chipurile lor m-au impresionat enorm… De atunci, au trecut trei ani. Mi-a rămas cumva

întipărită în memorie o imagine de care n-am mai scăpat. Dar, în momentul acela, nu m-am gândit să fac ceva, n-a fost un „bum””, ne-a mărturisit artista.