“Azi am remarcat un domn pe peronul unei gări așteptând pe cineva cu un trandafir în mână.
Întâmplarea a făcut să aștept același tren, eu mergând într-un alt loc, dumnealui așteptând pe cineva, așa că am stat cu ochii pe el să văd cui o să ofere trandafirul.
Avea în jur de 50 ani. Mă gândeam că poate i-l oferă soției, fiicei, unei prietene, cunoștințe, dar doream să știu persoana.
Ce poate determina pe o persoană mai în vârstă să aștepte pe altcineva pe peronul gării cu un trandafir foarte frumos în mână, chiar și la anii lui, mai bine zis cine?!
A venit trenul și am văzut cum pe la una din ușile unui vagon încerca să coboare o doamnă, tot cam de aceeași vârstă ca și dumnealui, dar cobora ajutată, având vizibile probleme locomotorii, iar pe el l-am văzut grăbind pasul spre acea ușă a vagonului de tren, cu un chip luminos care exprima iubirea și bucuria revederii soției.
A îmbrățișat-o, i-a zâmbit, i-a spus câteva cuvinte și i-a oferit cu dragoste trandafirul, fața ei radiind de dragoste și apreciere față de persoana a cărui dragoste nu s-a schimbat de-a lungul timpului, ci a crescut frumos.
Dragostea a fost cea care l-a determinat sâ o aștepte cu un trandafir, dragostea care nu ține cont de trecerea anilor, de prezenta sau lipsa banilor, de prezenta sau lipsa sănătății…ci de sufletul pe care l-ai ales sa îl iubești.
Nu păreau avuți, dar am avut sentimentul ca sunt cei mai avuți de acolo. Se aveau unul pe altul, necondiționat, uniți printr-o dragoste frumoasă care ar trebui sa existe în toate sufletele.”
Leave a Reply