Judecați singuri… O parte a societății a acceptat oarecum transexualitatea, adică faptul că

 Judecați singuri…  O parte a societății a acceptat oarecum transexualitatea, adică faptul că

Judecați singuri…

O parte a societății a acceptat oarecum transexualitatea, adică faptul că un bărbat se simte femeie sau că o femeie se poate simți bărbat. De aici modificări ireversibile făcute chirurgical sau “medicamentos”. Mult chin și multe problemele legate de identitate, dorința de a reveni la normal apărând frecvent, amplificând chinul și frustrările.

Apoi a apărut “transrasialul”, adică persoana care nu se mai simte de culoare albă, ci de culoare neagră sau invers, așadar e “perfect normal” pentru un bărbat alb să declare că e negru și că de fapt e o “ea”. Iar noi cică trebuie să credem că un bărbat alb e de fapt o femeie de culoare. Nu-i așa că deja simțiți cum creierul dumneavoastră nu poate pricepe cum e posibil așa ceva?

Dar nu ne oprim aici, a apărut și “transabel” sau tradus în limba română ar fi “transcapabil”, adică un om care are ambele mâini, decide că vrea să scape de una dintre ele deoarece se simte invalid, simte că una dintre mâini nu îi aparține așa că cere să i se taie. Să nu credeți că-s minciuni sau invenții, există astfel de oameni. De exemplu o doamnă care vedea perfect a cerut să i se ia vederea prin metode medicale, deoarece ea se simțea a fi oarbă, iar acum chiar este.

Oameni buni, o societate sănătoasă este o societate care nu acceptă boala ca normalitate, fie ea și psihică. Dacă un om are cancer nu-i poți spune că e sănătos, chiar dacă el vrea să se creadă așa, ca medic îi spui că trebuie să se trateze. De ce oamenii cu tulburări psihice diverse nu sunt ajutați? De ce sunt încurajați să-și facă rău în continuare? Un dereglaj la nivel psihic odată acceptat nu va trece și nu va afecta mai puțin, cum nici cancerul odată acceptat nu se vindecă.

Problema este că medicina mondială pare să nu mai trateze dereglajele psihice, ci să încurajeze societatea să le accepte, însă o problemă și mai mare este când chiar Biserica este împiedicată să ajute oamenii. Se știe și e probat faptul că Biserica, prin credința în Hristos, chiar vindecă la nivel psihic și nu numai. Așadar, a împiedica Biserica să ajute este cea mai mare nedreptate și cea mai mare ticăloșie.

Biserica este împiedicată în primul rând prin faptul că nu i se dă voie să numească păcatul păcat și problema problemă. Iar dacă o împiedici să facă acest lucru este echivalentul cu dorința de a o desființa. Așadar, orice tentantivă de a împiedica Biserica să vindece omul psihic sau fizic, este o tentativă de a o persecuta și închide. Deci, să nu ne mire că trăim vremuri de împotrivire maximă față de identitatea Bisericii. Să ne rugăm pentru pacea ei, pentru ca Biserica să fie lăsată să fie Biserică, să facă bine, să trateze și să vindece și nu să mintă cum că o boală, un păcat sau o problemă sunt normalități. Lăsați Biserica să fie Biserică, lăsați-i pe cei care au nevoie de ajutor să apeleze la ea. Dacă voi ați eșuat să vindecați minți, noi ca Biserică nu. Putem vindeca în Numele lui Isus. Lăsați mândria și acceptați că Biserica vindecă psihic, fizic și spiritual!

Cu prețuire,
Toni Berbece