M-am urcat eu in masina cu politistul examinator, mi-am pus centura, am potrivit oglinda, am reglat

 M-am urcat eu in masina cu politistul examinator, mi-am pus centura, am potrivit oglinda, am reglat

Dupa bancul de ieri si confesiunea lui Carmen in ale sofatului, sa va spun si prima mea experienta.

La examen, de partea cu teoria, am trecut din prima si fara nicio problema. Cred ca am facut si punctaj maxim. Bine mi-a mers si la poligon. Invatasem toate manevrele alea pe de rost: parcare, oprire si pornire in panta, si nu mai stiu ce alte erau pe atunci. Cred ca nici nu mai exista proba asta. La partea cu sofatul in oras am dat-o in bara. La propriu si la figurat.

M-am urcat eu in masina cu politistul examinator, mi-am pus centura, am potrivit oglinda, am reglat scaunul, adica tot ce invatasem la scoala ca sa-i arat omului ca sunt un sofer pregatit, atent in trafic si foarte responsabil. Abia pornesc masina, aud ca ma striga niste prieteni care treceau intamplator prin zona si-mi ureaza „succes!” Am uitat si de politist, am iesit pe geam cu jumatate de corp si am inceput sa-i salut cu amandoua mainile. Examinatorul, sa lesine.
„Domnisoara, cand sunteti in trafic nu trebuie sa va deconcentrati pentru nimic in lume.”
Ops, mi-am dat seama imediat ca o facusem groasa si s-a dus naiba toata starea mea, pana atunci relaxata, fara frica si foarte optimista.
„La urmatoarea, o iei la dreapta”, zice politistul.

Eu incantata, cunosteam strada aia, stiam ca era in panta. Nu aveam vizibilitatea strazii pana cand nu viram la dreapta.
Si cand am virat, zdrang. Exact in portbagajul unuia m-am oprit. Sa va mai spun cate ape m-au trecut, ce sens de lesin ma luase, cat am luptat sa nu plang sa-l inund pe bietul examinator?

S-a dat politistul jos, i-a facut proces verbal si o ditamai amenda omului care parcase masina necorespunzator, dar pe mine nu m-a consolat cu nimic, ca omul ala parcase unde nu trebuia si tocmai atunci se gasise sa treaca pe acolo o ametita ca mine. Am crezut ca ma intoarce la baza, examinatorul, dar de unde, m-a pus sa sofez in sus si in jos prin tot orasul. La sfarsit a zis ca-i pare rau, ca am mers bine, dar nu are cum sa-mi dea carnetul daca am facut accident.

La cateva saptamani am dat din nou examenul si l-am trecut cu bine.
Cu carnetul in buzunar, prima data cand mi-a lasat tata masina, ma intorceam acasa cantand de mama focului. Pe traseu, un ditamai tractorul cu o claie de fan care mie mi se parea ca ocupa trei sferturi de sosea. Am oprit masina speriata. Omul imi facea semn sa trec, eu terorizata, dadeam din cap ca nu, sa treaca el.
„Treci, domnisoara, ca ai loc”, tipa omul. Eu nimic, treci dumneata, ca eu nu ma misc de aici nici batuta.

Se enervase omul, sigur mi-a zis vreo doua cu femei tampite la volan, a mai dat din brate, a mai strigat, pana cand, tremurand ca o frunza in fata ventilatorului, am incalecat cu doua roti trotuarul si a trecut, fara probleme, tractorul.

„Stati acasa, daca nu stiti soferie!”, mi-a strigat omul cand a trecut pe langa mine.
Dupa un an m-am mutat in Italia si a trebuit sa fac scoala din nou, ca cea facuta in Romania, pe vremea aceea, nu era valabila.
Si totusi, tin sa va informez, ca in 20 de ani de sofat nu am facut niciun accident. 😁🍀