Un preot din Slănic îi atrage pe tineri la biserică cu arte marțiale: „Învață să se protejeze! Credeaţi că e vorba doar de întors obrazul în creştinism?” Citeşte întreaga ştire: VIDEO | Un preot din Slănic îi atrage pe tineri la biserică cu arte marțiale: „Învață să se protejeze! Credeaţi că e vorba doar de întors obrazul în creştinism?”

Trebuie să fii de gaşcă”, asta e una dintre poruncile pe care părintele Romeo Bolovan şi-a impus-o, în cei 19 ani de când slujeşte în Slănic, județul Prahova.

Dacă nu glumeşti mai ales pe seama ta, dacă nu închizi ochii la micile pozne pentru a le putea preveni pe cele mari, puştimea îşi pune căştile pe urechi şi te lasă să predici în pustiu.

Citeşte întreaga ştire: VIDEO | Un preot din Slănic îi atrage pe tineri la biserică cu arte marțiale: „Învață să se protejeze! Credeaţi că e vorba doar de întors obrazul în creştinism?”

Cândva o staţiune populară şi perlă a industriei noastre de sare, Slănic s-a prăfuit, s-a scorojit, s-a îngălbenit în uitare. “Nici măcar sare nu mai avem.

Găseşti doar sare din Himalaya la magazinele de aici. Sau de la alte saline din ţară”, spune preotul Bolovan. Are 48 de ani şi a prins doar declinul localităţii. A preluat cea mai săracă parohie din oraș.

Slănicul văzut din clopotniţa Bisericii Naşterea Maicii Domnului Ce înseamnă săracă? “Adică în cutia milei găseşti nasturi, lire italieneşti, monede cu chipul regelui, bancnote de pe vremea lui Ceauşescu.

Nu m-am mirat foarte tare, auzisem de la tata, care e tot preot, că oamenii pun tot felul de minunăţii în cutie”. De cerut, părintele Bolovan n-a cerut niciodată. Biserica unde slujeşte nu are tarife fixe. Pentru orice serviciu religios, credincioşii dau “cât vrea fiecare”. Veche de peste un secol, Biserica Naşterea Maicii Domnului trecuse prin două cutremure, cel din 1940 şi din 1977.

“Când am venit, ploua prin acoperiş, erau crăpături peste tot în ziduri. Şi buruienile crescuseră până la brâu în curte şi în cimitir. Nici nu mai puteam să le cosesc, a trebuit să le dau foc. Stăteam cu furtunul pe cruci, să nu ardă şi ele”, îşi aminteşte părintele.

Cum să şochezi enoriaşii Ce a urmat seamănă leit cu povestea părintelui Trandafir, spusă de Slavici în “Popa Tanda”. Fără să aştepte ajutorul nimănui, preotul Bolovan a lăsat deoparte sutana şi s-a apucat de turnat beton, de construit casa parohială, de reparat acoperişul bisericii, de grădinărit.

Din când în când, mergea pe lângă calea ferată, lua pui de brad crescuţi printre şine şi-i planta în curtea bisericii: “Vedeţi bradul ăsta? Pare mic, dar are 19 ani. L-am pus cu mâna mea. Am pus vreo 30-40, atunci, s-au prins numai câţiva”.

Părintele Bolovan se amuză de reacţia enoriaşilor faţă de el Ajutorul a venit din senin, neaşteptat, de la binefăcători din Slănic sau din alte oraşe, aflaţi în trecere. “De exemplu, o doamnă de la Bucureşti ne-a dat banii pentru a ridica scena asta acoperită de lângă biserică.

Aici ţinem slujbele şi spectacolele din zile de mare sărbătoare”, spune preotul Bolovan. Amendă, nu donaţie de la Primărie Când nu dădea cu var, părintele combătea superstiţiile, spre stupoarea enoriaşilor vârstnici: “I-am dezvăţat de unele obiceiuri. Ce e aia să dezlegi mortul de picioare?

Am adus cartea, le-am citit de ce se leagă mortul de picioare, să nu stea cu picioarele desfăcute, am închis cartea şi am ţinut slujba mai departe. Ce e aia să închizi mâţa, să nu treacă pe sub masă, că se face mortul strigoi? Daţi drumul la pisică şi terminaţi cu prostiile!”.