Dr. Radu Ţincu spune „Fără Dumnezeu nu există nicio vindecare”

La Sectia de Terapie Intensiva, distanta dintre viata si trecerea in nefiinta este atat de mica, incat multi pacienti inceteaza sa mai spere in vindecare.

Altii isi pun nadejdea in priceperea medicilor, dar si in ajutorul lui Dumnezeu, caci „fara El nu exista nici o vindecare”, dupa cum spune doctorul Radu Tincu, medic primar Terapie Intensiva la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca.

Acesta vorbeste despre cazurile de insanatosire miraculoasa datorita rugaciunilor si despre importanta prezentei preotului in spital, la capataiul omului bolnav spre vindecarea sufletului acestuia.

Tanarul medic sustine cu toata convingerea ca rugaciunile catre Dumnezeu nu raman niciodata fara raspuns.

Domnule doctor, este preotul o prezenta importanta in spital, mai ales pentru pacientii de la Sectia de Terapie Intensiva?

Sunt foarte multi pacienti de la Reanimare care isi doresc prezenta preotului, prezenta ce nu trebuie perceputa, dupa parerea mea, neaparat ca asteptare a ultimului moment.

Preotul este prezent nu pentru ca viata se sfarseste, ci pentru a-i alina suferinta bolnavului. Dincolo de durerea fizica, pe care noi, medicii, o alinam cu analgezice, este nevoie si de alinarea sufletului acestor oameni.

Trecand prin momente de cumpana in spital, unii pacienti si-au schimbat perspectiva asupra vietii, in sensul ca s-au intors la credinta in Dumnezeu.

Altii abia atunci L-au descoperit. I-am auzit pe multi dintre ei impartasindu-si experienta si vorbind despre puterea credintei ca niste adevarati apostoli, iar concluzia lor este: „Da, Dumnezeu exista si m-a ajutat sa ma vindec!”

Credeti ca vindecarea trupului necesita si transformare spirituala?

In Sectia de Terapie Intensiva, de obicei, lupta pentru viata, care este permanent prezenta, te face mult mai atent la aspecte ce depasesc sfera medicala.
Din punctul meu de vedere, medicul de Terapie Intensiva, pe langa activitatea principala de tratare a pacientului, trebuie sa fie si un foarte bun psiholog. Sa ofere suport emotional celui bolnav, dar si familiei acestuia. Suferinta la Reanimare este una foarte grea.
Produce o serie intreaga de schimbari comportamentale. Pacientii fie nu mai sunt cooperanti, in sensul ca nu mai accepta tratamentul deoarece cad in deznadejde si vor sa se termine mai repede, fie, dimpotriva, nu accepta diagnosticul si posibilitatea unui final nefericit foarte curand.
Cei dragi suporta si mai greu adevarurile medicale. Tratamentul este esential, dar trebuie sa existe din partea medicului o implicare psihoemotionala care sa asigure acest suport.

Ati remarcat vreo diferenta, fie si de ordin psihologic, intre starea pacientilor pentru care se fac rugaciuni, de exemplu Sfantul Maslu, si ceilalti?

Am observat la pacientii care beneficiaza de suport moral si religios ca exista, in primul rand, o cooperare mai buna cu ei.

Din cate stiu, slujba Sfantului Maslu este randuita de Biserica tocmai sa fie ajutor bolnavului pentru a fi vindecat. De multe ori, in Reanimare am fost de fata cand preotul spitalului sau alti preoti din afara au efectuat slujbe de acest fel, savarsite la cererea

familiei sau, in cazul pacientilor constienti, la cererea lor. Gandindu-ma retrospectiv la astfel de momente, pot spune ca de foarte multe ori Sfantul Maslu a produs modificari spectaculoase inspre insanatosirea celor internati. Unii au fost vindecati in mod miraculos.

Mai exact, ce fel de schimbari au survenit?

Au fost pacienti in coma care, chiar daca nu s-au trezit in timpul Sfantului Maslu, au trecut printr-o serie de modificari ale parametrilor hemodinamici.

Dintr-o data, inima a inceput sa bata mai repede si tensiunea sa creasca. Faptul ca a existat o reactie vegetativa simpatica, ceva care a determinat tahicardie si cresterea tensiunii arteriale la un pacient comatos,

ne arata faptul ca ceva exterior s-a intamplat. Toate aceste modificari, reactii, au fost inregistrate doar pe perioada savarsirii slujbei Maslului, intr-un interval de 40-50 de minute.

Ar putea exista o explicatie stiintifica pentru aceste schimbari?

Daca vrem sa fim riguros stiintifici, putem sa le atribuim unor factori pe care probabil nu i-am sesizat medical la acel moment, dar, ca medic, intrebarea mea este: ce ar putea interveni pe o perioada de 40 de minute, care sa se si termine odata cu slujba Sfantului Maslu?

Este clar ca, daca un pacient are timp de cateva zile niste parametri constanti si, dintr-o data, acestia inregistreaza modificari exact pe durata acestei slujbe, se datoreaza rugaciunilor. Eu cred cu toata fiinta ca aceste schimbari au fost determinate de slujba Sfantului Maslu.

Integral pe dorcudor.ro