Angajații din România ar putea avea acces, în premieră, la un concediu plătit destinat refacerii după epuizare profesională, fără obligația de a prezenta acte medicale. Această posibilitate este inclusă într-un proiect legislativ depus în Parlament spre finalul anului 2025, inițiat de senatorul USR Irineu Darău, actual ministru al Economiei, și susținut în Senat de Cynthia Păun, vicepreședinta Comisiei pentru muncă și solidaritate socială. Demersul urmărește să introducă un cadru clar de prevenție a burnout-ului, într-un domeniu care, până în prezent, nu beneficiază de reglementări explicite.
Proiectul pornește de la o delimitare fermă: epuizarea profesională nu este tratată ca o boală, ci ca un fenomen strict asociat activității profesionale. Textul legislativ preia definiția formulată de Organizația Mondială a Sănătății, conform căreia burnout-ul apare ca rezultat al stresului ocupațional cronic gestionat ineficient și se manifestă prin oboseală persistentă, detașare față de muncă și diminuarea performanței profesionale. Legea subliniază explicit că acest fenomen nu constituie o afecțiune medicală, motiv pentru care concediul propus nu ar necesita certificat medical.
Această clarificare este esențială, deoarece schimbă abordarea actuală: burnout-ul este tratat ca o problemă de organizare a muncii și de management al resurselor umane, nu ca una strict medicală. În viziunea inițiatorilor, lipsa unui cadru legal distinct face ca angajații să fie vulnerabili, iar intervenția să aibă loc prea târziu, de regulă sub forma concediilor medicale prelungite sau a abandonului profesional.
În expunerea de motive, autorii proiectului arată că legislația muncii din România nu oferă, în prezent, o protecție reală împotriva epuizării profesionale. Deși există obligații generale privind securitatea și sănătatea în muncă, riscurile psihosociale sunt insuficient definite, iar burnout-ul nu este monitorizat sau prevenit sistematic. În absența unor reguli clare, măsurile de prevenție rămân la latitudinea angajatorilor și depind de inițiative voluntare, ceea ce generează inegalități și lipsă de predictibilitate.
Proiectul introduce, astfel, obligații concrete pentru angajatori, indiferent de sectorul de activitate. Aceștia ar urma să informeze anual salariații cu privire la riscurile de epuizare profesională și să includă riscurile psihosociale în evaluarea generală a riscurilor la nivelul companiei. Pentru organizațiile cu peste 50 de angajați, cerințele devin mai detaliate: evaluări specifice ale riscurilor psihosociale, elaborarea anuală a unui plan de prevenire a burnout-ului și instituirea unui mecanism intern, confidențial, prin care angajații pot semnala suprasolicitarea fără teama de sancțiuni.
Una dintre prevederile-cheie ale inițiativei este posibilitatea acordării unui concediu plătit pentru refacere profesională. Acesta nu ar fi impus obligatoriu tuturor angajatorilor, ci ar putea fi introdus prin regulament intern sau prin contract colectiv de muncă. Zilele libere ar putea fi acordate la cererea angajatului, fără justificări medicale, cu scop strict preventiv: oprirea degradării stării profesionale înainte de apariția unor consecințe grave asupra sănătății sau carierei.
Pe lângă acest tip de concediu, salariații ar dobândi drepturi suplimentare, inclusiv posibilitatea de a semnala riscurile de burnout fără repercusiuni și de a solicita discuții formale privind volumul de muncă sau reorganizarea sarcinilor. Legea interzice explicit sancționarea angajaților pentru astfel de solicitări și deschide posibilitatea accesului voluntar la sprijin psiho-emoțional specializat, inclusiv consiliere psihologică, cu costuri suportate parțial sau integral de angajator.
Inițiatorul proiectului, Irineu Darău, a subliniat că scopul demersului este prevenția, nu culpabilizarea angajatorilor. În opinia sa, un angajat ajuns în burnout se recuperează dificil, riscul de recurență este ridicat, iar impactul asupra parcursului profesional poate fi de durată. La rândul său, Cynthia Păun a arătat că epuizarea profesională nu reflectă lipsa de motivație, ci expunerea prelungită la stres ocupațional, iar echilibrul dintre viața profesională și cea personală ar trebui să fie un drept fundamental, nu un beneficiu negociat individual.
Dacă proiectul va fi adoptat de Parlament, Ministerul Muncii va avea la dispoziție 180 de zile pentru a elabora un ghid național de prevenire a epuizării profesionale, instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale și orientări metodologice privind sprijinul psiho-emoțional. Ulterior, angajatorii vor beneficia de un termen de 12 luni pentru a se alinia noilor cerințe, iar legea ar urma să intre în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/economie/romanii-ar-putea-primi-concediu-platit-pentru-burnout-ce-prevede-proiectul-de-lege-si-ce-s-ar-schimba-pentru-angajati-3572957
Leave a Reply