Câți ani se reduc din vârsta standard de pensionare pentru cei care au lucrat în Grupa I de muncă. Ce perioade de activitate sunt luate în calcul de Casa de Pensii

Grupele de muncă continuă să aibă efecte importante asupra drepturilor de pensie pentru mulți români, chiar dacă sistemul care le reglementa a fost modificat în urmă cu mai bine de două decenii. În trecut, locurile de muncă erau clasificate în funcție de gradul de risc, de efortul fizic sau psihic și de condițiile în care se desfășura activitatea. Această încadrare, alături de sporurile acordate pentru munca în medii dificile, influențează și astăzi momentul pensionării și nivelul veniturilor obținute după retragerea din activitate. În practică, perioadele lucrate în astfel de condiții pot reduce vârsta de pensionare și pot aduce avantaje la calculul drepturilor din sistemul public de pensii.

Grupa I de muncă reprezenta categoria rezervată locurilor de muncă desfășurate în condiții foarte grele sau periculoase, unde angajații erau expuși în mod constant unor factori nocivi. Era vorba, de regulă, despre activități în care existau riscuri ridicate pentru sănătate sau siguranță, precum lucrul cu substanțe toxice, temperaturi extreme, radiații, zgomot intens ori vibrații puternice. Mulți dintre cei încadrați în această categorie activau în minerit, industrie grea, construcții subterane sau în alte domenii unde mediul de lucru putea afecta sănătatea pe termen lung. Deși sistemul de clasificare în grupele I și II de muncă a fost eliminat în 2001 și înlocuit cu noțiunile de „condiții deosebite” și „condiții speciale”, anii lucrați anterior continuă să fie recunoscuți de Casa Națională de Pensii la stabilirea dreptului la pensie.

În vechea legislație, locurile de muncă erau împărțite în trei categorii. Grupa I includea activitățile desfășurate în condiții foarte vătămătoare sau extrem de periculoase, grupa a II-a viza locurile de muncă cu condiții grele sau nocive, iar grupa a III-a cuprindea activitățile desfășurate în condiții obișnuite. Stabilirea încadrării era realizată pe baza unor criterii tehnice și medicale stabilite prin hotărâri ale autorităților de stat. Printre activitățile care puteau fi încadrate în Grupa I se numărau lucrările miniere în subteran, construcția de tuneluri și galerii, manipularea substanțelor explozive sau toxice, activitatea din centrale nucleare, lucrul permanent sub apă ori operațiunile din industria materialelor de construcții.

Unul dintre principalele avantaje pentru persoanele care au lucrat în astfel de condiții este recunoașterea unor perioade suplimentare la vechimea în muncă. Pentru fiecare an lucrat în Grupa I se acorda un spor de vechime echivalent cu șase luni, iar pentru activitatea desfășurată în Grupa a II-a se acordau trei luni suplimentare. Aceste perioade suplimentare sunt considerate stagiu de cotizare necontributiv în condiții normale de muncă și sunt luate în calcul la stabilirea pensiei. Totuși, acordarea acestor beneficii este condiționată de desfășurarea activității cel puțin cinci ani în astfel de condiții, cu normă integrală.

În situațiile în care activitatea în Grupa I nu a fost desfășurată pe întreaga durată a programului de lucru, perioada recunoscută se calculează proporțional. De exemplu, dacă o persoană a lucrat 15 ani într-un loc de muncă încadrat în Grupa I, dar doar 80% din timpul de lucru a fost efectiv în aceste condiții, perioada luată în calcul devine echivalentul a 12 ani de activitate integrală în această categorie. Restul perioadei este considerat stagiu de cotizare în condiții normale.

Un alt avantaj important este reducerea vârstei standard de pensionare. Persoanele care au acumulat mai mulți ani de activitate în Grupa I pot ieși la pensie mai devreme decât limita stabilită de lege, reducerea fiind calculată în funcție de durata activității desfășurate în astfel de condiții. De exemplu, doi ani lucrați în Grupa I pot reduce vârsta de pensionare cu un an, iar perioadele mai lungi pot duce la reduceri semnificative, care pot ajunge chiar până la zece ani în cazul celor care au lucrat două decenii în aceste condiții. Reducerea se aplică însă doar dacă persoana a realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

În plus, persoanele care au desfășurat activități în condiții grele pot beneficia și de puncte suplimentare la calculul pensiei. Pentru fiecare lună lucrată în locuri încadrate în Grupa I se acordă un punctaj suplimentar de 0,50 puncte, iar pentru activitatea din Grupa a II-a se acordă 0,25 puncte. Aceste puncte se adaugă la punctajul total acumulat de-a lungul carierei și pot influența valoarea finală a pensiei.

Calculul pensiei pentru persoanele care au lucrat în Grupa I se realizează, în esență, după aceleași reguli aplicate tuturor contribuabililor din sistemul public. Pensia este stabilită în funcție de punctajul mediu anual, care rezultă din raportarea veniturilor realizate de angajat la salariul mediu brut din fiecare an de activitate. Formula generală este simplă: pensia se obține prin înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea punctului de pensie sau a punctului de referință stabilit prin lege. În acest calcul, anii lucrați în condiții grele pot avea un impact important, deoarece pot influența atât stagiul de cotizare recunoscut, cât și momentul ieșirii la pensie.

Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cati-ani-se-scad-din-varsta-de-pensionare-pentru-grupa-i-de-munca-ce-perioade-de-vechime-sunt-recunoscute-de-casa-de-pensii-3673391