Uitarea unui nume, recunoașterea unui chip fără a-ți aminti de unde — gesturi pe care le punem, de obicei, pe seama vârstei înaintate. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Binghamton și publicat în revista Cerebral Cortex vine să răstoarne această convingere: modificările memoriei nu încep la bătrânețe, ci mult mai devreme, posibil chiar la vârsta mijlocie.
Cum a fost conceput studiul
Echipa condusă de prof. Ian McDonough, alături de cercetătorul postdoctoral Destaw Mekbib, a testat aproximativ 60 de adulți cu vârste între 18 și 74 de ani, arătându-le fețe asociate cu diverse obiecte și scene. După o pauză de cinci minute, participanții au trebuit să identifice asocierile corecte, în timp ce un aparat RMN înregistra activitatea hipocampului — structura cerebrală centrală pentru formarea, consolidarea și recuperarea amintirilor. Testul replica fidel un mecanism real al memoriei: înregistrarea inițială a informației, stabilizarea ei prin reluare hipocampală și recuperarea ulterioară când este necesar.
Declinul începe la 50 de ani, nu la 70
Rezultatele au surprins chiar și echipa de cercetători: „Observăm o scădere semnificativă a acurateței memoriei de la grupul de 20–30 de ani până la persoanele de 50 de ani. Unele procese hipocampale încep deja să se deterioreze la vârsta de mijloc”, a declarat McDonough. Participanții de vârstă mijlocie făceau un tip specific de eroare: recunoșteau o față ca familiară, dar asociau chipul cu un obiect sau o scenă greșită. Practic, știau că au mai văzut ceva similar, dar nu mai rețineau legătura exactă — un fenomen similar experienței „știu că am mai văzut asta, dar nu știu unde.”
O descoperire neașteptată despre hipocampul îmbătrânit
Poate cel mai intrigant aspect al studiului este că adulții în vârstă care făceau greșeli nu prezentau o activitate hipocampală slabă — ci dimpotrivă, o reactivare puternică a tiparelor de memorie originale. La adulții tineri, erorile apăreau tocmai când creierul nu mai activa corect aceste tipare. La adulții în vârstă, hipocampul le reactiva intens, dar tot greșeau. „Cu cât reactivează mai mult hipocampul în mod consistent cu codificarea, cu atât sunt mai predispuși să facă aceste erori”, explică McDonough. Este un paradox fascinant: mai multă activitate nu înseamnă neapărat memorie mai bună — ci poate semnala că sistemul funcționează diferit, nu neapărat mai eficient.
De ce contează vârsta mijlocie
Cercetătorii subliniază că vârsta de mijloc a fost multă vreme neglijată în studiile despre memorie, care comparau de regulă adulții tineri cu cei vârstnici, sărind peste decada de tranziție. „Nu avem o înțelegere științifică solidă a ceea ce se întâmplă la vârsta mijlocie, deoarece creierul nu se degradează uniform — unele regiuni se modifică mai rapid decât altele”, recunoaște McDonough. Studiile viitoare vor trebui să urmărească persoanele de vârstă mijlocie pe parcursul mai multor ani, pentru a identifica exact momentele în care au loc schimbările decisive. Concluzia practică este simplă, dar profundă: dacă vrei să îți protejezi memoria pe termen lung, mijlocul vieții — nu bătrânețea — este momentul în care intervențiile preventive pot face cea mai mare diferență.
Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/declinul-memoriei-incepe-mai-devreme-decat-credeam-sugereaza-noi-cercetari-3931571
Leave a Reply