Frigul de afară, aerul uscat din casele încălzite și trecerile dese dintr-un mediu în celălalt pun pielea la grea încercare în lunile reci. Senzația că pielea „strânge”, cojirea fină și mâncărimea arată că stratul ei protector, numit barieră cutanată, a slăbit. Medicul primar dermatovenerolog Amalia Anghel explică faptul că toamna pielea pierde mai ușor apă, iar problema nu ține neapărat de cât de hidratat este organismul, ci de capacitatea redusă a pielii de a păstra lichidele. La aceasta se adaugă urmele verii, adică soarele, apa sărată și clorul din piscine, precum și două obiceiuri de sezon: dușurile fierbinți și statul îndelungat în încăperi supraîncălzite.
Uscăciunea poate apărea oriunde, dar unele zone sunt mai expuse. Pe față, suferă obrajii și pielea din jurul gurii și al ochilor. Mâinile sunt afectate de spălatul des, de săpunuri și detergenți, la care se adaugă frigul, iar pe corp cele mai sensibile sunt gambele, coatele și genunchii, unde pielea produce mai puțin sebum. Cei cu piele sensibilă sau cu dermatită atopică observă de regulă o înrăutățire în această perioadă. Medicul face și diferența dintre simpla uscăciune, numită xeroză, și eczemă. Prima înseamnă piele aspră, cojire ușoară și, uneori, o mâncărime discretă, care cedează la creme emoliente folosite constant. A doua presupune inflamație: roșeață, mâncărime puternică, crăpături, uneori bășicuțe sau leziuni care zemuiesc. Uscăciunea severă, lăsată netratată, poate deschide drumul eczemei.
Îngrijirea de acasă este simplă, spune specialista: spălare blândă, hidratare zilnică și protecție solară, inclusiv toamna și iarna. Cremele emoliente cu ceramide refac bariera pielii, iar cele cu uree în concentrație de aproximativ 2 până la 5% atrag și rețin apa, în funcție de cât de bine sunt tolerate. Crema se aplică imediat după duș, pe pielea încă ușor umedă, și se evită apa fierbinte, produsele de curățare agresive și exfolierea exagerată. Mai ajută câteva gesturi la îndemână: dușuri scurte, cu apă călduță, mănuși de cauciuc la spălatul vaselor și mănuși groase afară, un umidificator sau un vas cu apă lângă calorifer și haine din bumbac purtate direct pe piele, sub cele din lână.
Consultul dermatologic devine necesar atunci când uscăciunea nu trece deși crema este folosită regulat ori când apar mâncărime intensă, roșeață, fisuri dureroase sau inflamație, semne ale unei dermatite sau ale altei boli care cere tratament specific. Medicul atrage atenția că pielea uscată în mod persistent poate avea și cauze interne, precum hipotiroidismul sau diabetul, anumite medicamente ori schimbările hormonale din perimenopauză și menopauză. Dacă simptomele apar brusc, sunt severe sau nu țin cont de anotimp, trebuie căutată cauza, nu doar calmată pielea.
Leave a Reply