Odată cu pornirea caloriferelor și cu ferestrele ținute tot mai des închise, aerul din casă își schimbă calitatea, iar umiditatea devine un factor la care puțini se gândesc. Un aer prea umed favorizează apariția mucegaiului, în timp ce unul prea uscat irită nasul și gâtul. Medicul pneumolog Răzvan Lungu, specializat în somnologie, explică faptul că nivelul umidității depinde mult de locuință, iar casele și apartamentele foarte bine izolate pot reține umezeala dacă nu sunt aerisite corespunzător. Valoarea ideală a umidității relative este între 30 și 50%, același interval recomandat și de Agenția pentru Protecția Mediului din Statele Unite, care subliniază că, pe cât posibil, umiditatea ar trebui ținută sub 60%, pentru a nu crea condiții prielnice mucegaiului. Nivelul variază pe parcursul zilei, în funcție de temperatură, de gătit, de dușuri sau de rufele puse la uscat în casă, de aceea un termohigrometru, un aparat ieftin care măsoară temperatura și umiditatea, poate fi foarte util. Dacă aerul este prea umed, mai ales într-o cameră caldă, un dezumidificator ajută, iar dacă este prea uscat, un umidificator.
Semnele că umezeala este prea mare sunt condensul de pe geamuri și pereți, petele închise la culoare, mirosul specific de mucegai, asemănător cu cel de pământ ud, și urmele de infiltrații. Medicul pneumolog Andreea Mihaela Popa spune că mucegaiul apare cel mai des acolo unde aerul stă pe loc: în colțurile, rosturile și tavanul băii, în bucătărie, în spatele mobilei sau sub chiuvetă, în dormitor, în spatele dulapurilor lipite de perete, și în jurul ferestrelor, unde se adună condensul. Expunerea poate provoca nas înfundat sau care curge mereu, tuse seacă, strănut repetat, iritația gâtului, apăsare în piept și respirație șuierătoare, ochi roșii, usturime și lăcrimare, iritații ale pielii, oboseală și dureri de cap. Simptomele se agravează în încăperile cu mucegai și se ameliorează afară, iar cei mai afectați sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu astm sau alergii. În timp, mucegaiul poate întreține sinuzite repetate, inclusiv unele de natură fungică, și rinite alergice persistente.
Pentru un somn bun, medicii recomandă ca temperatura din casă să fie mai degrabă răcoroasă, în general între 18 și 20 de grade, interval care ajută organismul să adoarmă și să se odihnească profund. Temperatura ideală diferă totuși de la om la om: unii dorm bine la 19 grade, alții preferă peste 24. În sezonul rece, specialiștii recomandă ca noaptea temperatura să nu depășească 24 de grade, iar dormitorul să fie mai răcoros decât restul casei. Câteva obiceiuri simple pot ține umezeala sub control: aerisirea scurtă și intensă, de câteva minute, de mai multe ori pe zi, cu fereastra larg deschisă, nu întredeschisă ore în șir, folosirea hotei la gătit și a ventilatorului din baie, uscarea rufelor pe balcon sau într-o cameră aerisită și lăsarea unui spațiu de câțiva centimetri între mobilier și pereții exteriori. Petele mici de mucegai pot fi curățate cu produse speciale, însă dacă reapar sau acoperă suprafețe mari, problema trebuie căutată la izolație, infiltrații sau ventilație, cu ajutorul unui specialist.
Leave a Reply