Un copil care se bâlbâie nu este mai puțin inteligent decât ceilalți, iar sprijinul familiei și terapia potrivită pot face o diferență uriașă. Psihologul logoped Adela Hus explică faptul că bâlbâiala apărută în jurul vârstei de trei ani este, de cele mai multe ori, o etapă firească a dezvoltării limbajului. La această vârstă, copiii învață vorbirea cu rapiditate, dar vocabularul lor este încă sărac, iar graba de a găsi cuvintele potrivite duce la o tulburare de ritm și fluență care, în general, nu ar trebui să îi sperie pe părinți. Specialiștii estimează că aproximativ unul din douăzeci de copii trece printr-o perioadă de bâlbâială, iar la majoritatea aceasta dispare de la sine. Dacă însă dificultățile persistă după vârsta de patru-cinci ani, este nevoie de o evaluare la logoped. La copiii mai mari, bâlbâiala poate apărea sau se poate accentua după evenimente cu încărcătură emoțională puternică, precum venirea pe lume a unui frate, pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie ori mutarea într-o altă casă, iar în unele situații poate avea și cauze care cer un consult medical înainte de începerea terapiei.
Fără să vrea, părinții pot agrava problema. Corectările repetate și îndemnurile de tipul „vorbește mai rar” sau „nu te mai bâlbâi” nu ajută, ci îi cresc copilului teama de a greși și îl fac să fie și mai atent la felul în care vorbește. Specialista recomandă răbdare, lăsarea copilului să își termine propozițiile fără ca adultul să îi completeze cuvintele și renunțarea la critici sau corectări forțate. O atmosferă liniștită acasă, un program previzibil și un model de vorbire calmă din partea părinților reduc presiunea pe care o simte cel mic. Adela Hus atrage atenția și asupra prejudecăților care îi însoțesc pe cei care se bâlbâie. Mulți oameni foarte inteligenți au această problemă, dar ajung să fie excluși din grup sau se izolează singuri, de teama reacțiilor celorlalți. De aceea, bâlbâiala poate afecta relațiile cu colegii și încrederea în sine, mai ales când copilul este luat în râs.
În terapie se folosesc exerciții de respirație și relaxare, vorbirea ritmată și cântecul, pentru că, așa cum observă specialista, atunci când copiii cântă sau vorbesc într-o limbă străină, bâlbâiala adesea dispare, fiindcă atenția lor se mută pe alte aspecte ale vorbirii. În funcție de fiecare caz, terapia logopedică poate fi completată de psihoterapie, mai ales când dificultățile de vorbire sunt însoțite de anxietate. Pentru familiile din Timiș, un prim pas la îndemână poate fi cabinetul logopedic școlar sau interșcolar, unde profesorii logopezi ai Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională oferă gratuit evaluare și terapie preșcolarilor și școlarilor. Mesajul specialiștilor pentru părinți este simplu: copilul trebuie ascultat până la capăt, fără să fie grăbit, întrerupt sau făcut să se simtă vinovat pentru felul în care vorbește. Ziua Mondială a Bâlbâielii, marcată în fiecare an pe 22 octombrie, are tocmai scopul de a face mai cunoscută această tulburare și de a combate prejudecățile și discriminarea cu care se confruntă cei care se bâlbâie.
Leave a Reply