În timp ce în marile orașe farmaciile se înșiră una lângă alta, uneori chiar la parterul aceluiași bloc, sute de mii de români de la sat nu au nici măcar una în localitate. Un studiu recent arată că 486 de comune din România nu au nicio farmacie, iar locuitorii lor, cei mai mulți vârstnici cu pensii mici, sunt nevoiți să străbată kilometri pentru o cutie de pastile. În Pătulele, județul Mehedinți, o bătrână povestește că merge pe jos, sprijinită în baston, până în comuna vecină, Bălăcița, un drum de peste o oră, pentru că o dor picioarele și nu are cu cine să meargă. Alții plătesc pe cineva cu mașina sau cu căruța ori roagă un vecin mai tânăr să le aducă medicamentele. În Dodești, județul Vaslui, la fel ca în multe alte comune din zonă, oamenii trebuie să meargă până la Bârlad, la 30 de kilometri, ceea ce înseamnă în jur de 50 de lei pe drum, dus-întors, bani pe care îi scot greu din pensie, dar fără de care, spun ei, nu pot trăi.
Mulți încearcă să se descurce cum pot: țin mereu în casă pastile pentru răceală, dureri de cap sau de dinți, apelează la ceaiuri și unguente sau cer ajutorul celor din jur atunci când le trebuie un medicament. O mamă recunoaște că, atunci când copilul a tușit, i-a făcut ceai, dar s-a temut să îi dea altceva fără un farmacist la care să întrebe. Contrastul cu orașul este izbitor: în București, pe același bulevard, se pot număra trei farmacii la câțiva pași una de alta, iar oamenii spun că explicația este simplă, pentru că acolo se fac mai mulți bani, în timp ce la sat pensiile sunt mici sau lipsesc cu totul. Ioana Sanda Stancel, expert în managementul sănătății publice, avertizează că lipsa farmaciilor la sate nu înseamnă doar o viață mai grea, ci și riscuri reale: oamenii pot ajunge să folosească medicamente expirate, să ia pastile prescrise altor persoane sau să se întoarcă la leacuri băbești, fără nicio bază științifică.
Legea permite, în localitățile rurale fără farmacie, deschiderea unor oficine locale de distribuție, puncte farmaceutice mai mici, dependente de o farmacie din apropiere, însă puțini farmaciști sunt dispuși să investească acolo unde vânzările sunt mici. Specialiștii cred că problema ar putea fi rezolvată prin stimulente din partea statului și a primăriilor pentru farmaciile rurale, prin livrarea medicamentelor la domiciliu sau prin implicarea medicilor de familie și a asistenților comunitari. Până atunci, oamenii de la sate sunt sfătuiți să își facă din timp rezerva de medicamente pentru bolile cronice, să nu folosească medicamente expirate sau ale altora și, în caz de urgență, să sune la 112 sau la medicul de familie, care le poate spune ce să facă până ajung la o farmacie. Situația nu este străină nici unor comune mai mici din Banat, unde vârstnicii fără mașină depind de rude, vecini sau de autobuzul care trece rar spre cel mai apropiat oraș.
Leave a Reply