Femeile spun că au dureri mai des decât bărbații, indiferent de zona corpului luată în calcul. Este concluzia unui studiu internațional publicat în revista Nature Medicine, care a reunit date de la peste șase milioane de oameni din 118 țări, strânse între 1990 și 2025, de la copii de cinci ani până la persoane trecute de o sută. Cercetătorii au urmărit durerea declarată de participanți în 11 regiuni: cap, față, gât sau umăr, cot, mână sau încheietură, piept, spate, abdomen, șold, genunchi și picior sau gleznă. Peste tot, valorile au fost mai mari la femei, cu diferențe mai pronunțate la durerile de cap, de față și de burtă. Autorii au ales durerea relatată de oameni, nu diagnosticele, tocmai pentru a nu-i pierde din vedere pe cei care ajung greu la medic.
Studiul descrie și felul în care durerea se schimbă de-a lungul vieții. La ambele sexe, creșterea cea mai rapidă se produce înainte de 55 de ani, deci în plină viață activă, iar vârful este atins la 75 de ani sau mai târziu. Durerile de cap, abdominale și faciale apar mai devreme și apoi se răresc, cele de gât, umăr și cot culminează pe la vârsta mijlocie, în timp ce spatele, șoldurile și genunchii dor tot mai mult odată cu anii, semn al uzurii în zonele care poartă greutatea corpului. Durerea puternică este cea mai frecventă în jurul vârstei de 50 de ani, iar cea răspândită în tot corpul spre 70. Cam patru din zece participanți au acuzat dureri de spate, iar durerea facială a fost cea mai rară, la 2%. În regiunile cel mai puțin dezvoltate, vârstnicii suferă mult mai des, cu rate aproape duble ale durerilor lombare.
Un rezultat privește direct această parte a lumii. La nivel global, 18,3% din povara durerii este pusă pe seama a trei factori: fumatul, obezitatea și veniturile mici. Ponderea variază de la 12,6% în Africa Subsahariană la 27,1% în Europa de Est, cea mai ridicată dintre toate regiunile, unde fumatul singur explică 8,5%, iar sărăcia 8,6%. Altfel spus, mai mult de un sfert din durerea est-europenilor ține de cauze asupra cărora se poate interveni. Autorii admit și limitele cercetării: durerea a fost măsurată diferit de la un studiu la altul, unele regiuni și grupe de vârstă sunt slab acoperite, iar datele compară generații, nu urmăresc aceiași oameni în timp. Tiparele generale nu sunt însă afectate.
Specialiștii care au comentat rezultatele vorbesc despre un paradox. Profesorul Andrew Horne, de la Universitatea din Edinburgh, consideră cercetarea una de referință și o dovadă că decalajul dintre sexe este real, constant și prezent în toată lumea, deși durerea femeilor continuă să fie prea des minimalizată, puțin studiată și tratată insuficient. Rebeccah Slater, profesoară de neuroștiințe la Oxford, observă că tocmai cele care suferă mai mult au șanse mai mari să fie ignorate, diagnosticate târziu ori lăsate fără tratament potrivit. Un exemplu cunoscut este endometrioza, boală al cărei diagnostic întârzie adesea ani de zile. Soluțiile propuse sunt ascultarea atentă a pacientelor în cabinet, analizarea datelor medicale separat pe sexe, finanțarea cercetării asupra cauzelor biologice și sociale și tratamente mai bine adaptate femeilor.
Leave a Reply