Accesul la medicamente inovatoare rămâne una dintre cele mai acute probleme ale sistemului de sănătate din România. Deși tratamente eficiente există pe piața europeană, drumul de la aprobare până la decontarea efectivă de către stat durează în medie peste șase ani — unul dintre cele mai lungi intervale din Uniunea Europeană și de trei ori mai mult decât media continentală. Între timp, pacienții așteaptă, boala avansează, iar unii nu mai apucă să beneficieze de terapia care ar fi putut să le schimbe evoluția clinică.
Un sistem fragmentat, cu reguli neclare și procese greoaie
Principala problemă nu este absența voinței politice de a asigura accesul la medicamente, ci absența unui cadru coerent și predictibil care să reglementeze întreg ciclul de viață al unui medicament în sistem: de la evaluarea tehnologiei medicale, la negocierea prețului, la includerea în lista de compensate și la decontarea efectivă. Fiecare etapă funcționează după reguli proprii, cu termene neclare, posibilități limitate de contestare și o transparență insuficientă. Companiile farmaceutice nu știu cu certitudine ce criterii trebuie să îndeplinească pentru a obține decontarea, iar medicii nu știu cu certitudine ce pot prescrie fără riscul de a crea probleme administrative. Pacienții nu știu aproape nimic — și nu ar trebui să fie nevoiți să știe, dacă sistemul ar funcționa.
Accesul timpuriu — o soluție parțială, dar valoroasă
România dispune de mecanisme de acces timpuriu la medicamente — programele naționale și accesul condițional — dar acestea funcționează cu sincope și nu acoperă toate categoriile de pacienți. Un program de acces timpuriu bine reglementat ar permite utilizarea unui medicament înainte de finalizarea procesului de compensare, pe baza dovezilor clinice disponibile, cu monitorizarea rezultatelor în timp real. Această abordare, utilizată deja în mai multe state europene, reduce presiunea pe sistemul formal de compensare și oferă datelor din practică clinică șansa de a rafina deciziile de finanțare. Fără un astfel de mecanism funcțional, mulți pacienți din România rămân pur și simplu în afara accesului la terapii pe care colegii lor din Franța, Germania sau Cehia le primesc de ani buni.
Ce ar trebui să se schimbe concret
Specialiștii, reprezentanții pacienților și industria farmaceutică converg spre câteva direcții de reformă esențiale. Prima este digitalizarea și simplificarea proceselor — de la depunerea dosarelor la ANMDMR până la decizia Comisiei de Transparență și includerea pe lista de compensate. A doua este stabilirea unor termene clare și respectate în fiecare etapă a procesului, cu consecințe reale pentru nerespectarea lor. A treia este implicarea activă a asociațiilor de pacienți în evaluarea tehnologiilor medicale — o practică standard în țările cu sisteme performante, care aduce în discuție perspectiva celor care trăiesc zilnic cu boala, nu doar a celor care o studiază. A patra este construirea unui dialog real și continuu între autorități, medici, industrie și pacienți — nu consultări formale urmate de decizii luate unilateral, ci o co-construcție autentică a politicii medicamentului.
Sănătatea nu este un sector în care deciziile pot fi luate în silos. Fiecare alegere privind compensarea unui medicament implică o evaluare clinică, una economică, una etică și una socială. România are nevoie de instituții capabile să facă această evaluare integrată, cu transparență și cu respect față de pacientul care se află la capătul întregului sistem — și care, în prezent, plătește adesea cel mai mare preț pentru disfuncționalitățile sale.
Sursa : https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/avem-nevoie-de-o-politica-a-medicamentului-construita-impreuna-pentru-ca-tratamentul-sa-ajunga-la-pacient-la-momentul-potrivit-3937945
Leave a Reply