Somnul adânc face mult mai mult decât să ne lase odihniți dimineața. În această fază a nopții, creierul pornește un mecanism hormonal care ajută la refacerea organismului, la menținerea mușchilor și a oaselor și la felul în care corpul folosește grăsimile. O echipă de cercetători de la Universitatea California din Berkeley a identificat circuitul din creier care controlează eliberarea hormonului de creștere în timpul somnului și a descoperit că hormonul, la rândul său, trimite semnale înapoi spre creier și influențează trezirea. Descoperirea oferă o explicație pentru legătura observată de mult între somnul puțin, tulburările de metabolism și problemele de sănătate.
Deși îl asociem cu creșterea copiilor și a adolescenților, hormonul de creștere rămâne important și la adulți. El ajută la păstrarea masei musculare și osoase și participă la reglarea modului în care organismul arde grăsimile și folosește glucoza, iar unul dintre autori, Xinlu Ding, spune că ar putea avea și efecte benefice asupra funcțiilor cognitive. Se știa deja că somnul stimulează secreția acestui hormon, cea mai mare cantitate fiind eliberată în primele ore ale nopții, în somnul profund, iar nopțile pierdute o reduc, însă nu era clar ce circuite din creier coordonează procesul. Cercetătorii s-au concentrat pe hipotalamus, zona din adâncul creierului care reglează somnul, foamea, temperatura corpului și hormonii. Aici acționează două forțe opuse: un hormon care stimulează eliberarea hormonului de creștere și somatostatina, care o frânează. Studiul arată că cele două sisteme funcționează diferit în somnul REM, cel cu vise, și în somnul profund, iar echilibrul dintre ele stabilește cât hormon ajunge în sânge.
Surpriza a venit din faptul că legătura merge în ambele sensuri. Pe măsură ce hormonul de creștere se acumulează în timpul nopții, el stimulează locus coeruleus, o mică regiune din trunchiul cerebral care controlează atenția și starea de alertă, și ajută organismul să treacă spre trezire. Coautorul Daniel Silverman rezumă echilibrul astfel: prea puțin somn scade producția de hormon, iar prea mult hormon împinge creierul spre veghe. Pentru că hormonul de creștere intervine în arderea grăsimilor și a zahărului, dereglarea lui de către somnul insuficient ar putea fi una dintre explicațiile pentru riscul mai mare de obezitate, diabet și boli de inimă la cei care dorm puțin. Autorii precizează însă că asta nu înseamnă că un somn mai lung te face automat să slăbești și nici că poate înlocui alimentația echilibrată și mișcarea.
Experimentele au fost făcute pe șoareci, cărora li s-au implantat electrozi pentru a urmări activitatea creierului, iar anumiți neuroni au fost activați cu ajutorul luminii. Rozătoarele dorm însă în reprize scurte, ziua și noaptea, așa că rezultatele nu pot fi aplicate direct oamenilor, chiar dacă mecanismele de bază ale hipotalamusului sunt asemănătoare la toate mamiferele. Pe viitor, descoperirea ar putea ajuta la găsirea unor tratamente pentru persoanele cu tulburări de somn și boli metabolice, precum diabetul, iar pentru că locus coeruleus este implicat și în boli precum Alzheimer și Parkinson, ar putea deschide noi direcții de cercetare, fără să existe deocamdată un tratament. Până atunci, sfatul medicilor rămâne cel cunoscut: adulții au nevoie de șapte până la nouă ore de somn pe noapte, de un program regulat de culcare și trezire, de un dormitor răcoros și întunecat și de o pauză de la ecrane înainte de culcare, toate menite să protejeze tocmai fazele de somn profund.
Leave a Reply