Plasticul ne înconjoară la tot pasul, de la sticlele de apă și suc, pungi și cutii pentru alimente până la haine și telefoane. Un locuitor al Uniunii Europene produce, în medie, 36 de kilograme de deșeuri din ambalaje de plastic pe an, dintre care sunt reciclate doar 15,3 kilograme, restul de aproximativ 20 de kilograme ajungând în natură. De acolo, sub formă de particule tot mai mici, plasticul se întoarce în apă, în aer, în mâncare și, în cele din urmă, în corpul nostru. O estimare des citată spune că am înghiți aproximativ cinci grame de plastic pe săptămână, cât cântărește un card bancar, chiar dacă unele cercetări mai recente consideră că valoarea reală ar fi mai mică. Indiferent de cifra exactă, medicii sunt îngrijorați. Medicul pneumolog Beatrice Mahler explică faptul că studiile arată o legătură între expunerea crescută la microplastic și degradarea unor țesuturi, pentru că organismul tratează aceste particule minuscule ca pe un corp străin, se luptă cu ele și declanșează o reacție inflamatorie.
Alexandru Cîrîc, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, vorbește despre doi dușmani invizibili din alimente: micro și nanoparticulele de plastic și substanțele chimice care trec din ambalaj în mâncare. Când deschidem dopul unei sticle sau o pungă de chipsuri, se desprind mii de fragmente pe care nu le vedem și nu le simțim, iar un studiu recent a arătat că unele plicuri de ceai eliberează foarte multe microplastice în apa fierbinte, la 95 de grade. O cercetare prezentată recent la Universitatea din Târgoviște a găsit microplastice nu doar în lactatele procesate, ci chiar în laptele crud. Specialistul avertizează și asupra unui efect de „cal troian”: odată cu plasticul, în mâncare pot ajunge și metale grele sau alte substanțe periculoase care se lipesc de aceste particule.
Vestea bună este că expunerea poate fi redusă cu până la 70% prin câteva obiceiuri simple. Prima regulă este să nu încălzim niciodată mâncarea la microunde în caserole de plastic, chiar dacă scrie pe ele că sunt potrivite pentru cuptorul cu microunde, pentru că eticheta înseamnă doar că recipientul nu se topește, nu și că nu eliberează substanțe în mâncare. Farfuriile de porțelan sau vasele de sticlă sunt alegerea mai sigură. A doua regulă este să ne uităm la codul din triunghiul de pe ambalaj și să evităm, pe cât posibil, pentru alimente plasticul marcat cu 3, adică PVC, cu 6, polistiren, și cu 7, policarbonat. Recipientele de plastic nu trebuie refolosite la nesfârșit, pentru că se zgârie, inclusiv în mașina de spălat vase, și încep să elibereze particule fine, așa că o caserolă zgâriată trebuie aruncată și înlocuită. În sfârșit, tocătorul de plastic ar trebui schimbat cu unul din lemn sau sticlă, pentru că, la fiecare tăietură, bucățele de plastic ajung direct în carne sau legume. Mai pot ajuta păstrarea alimentelor în borcane de sticlă, folosirea unei sticle reutilizabile din sticlă sau oțel inoxidabil în locul celor din plastic de unică folosință și evitarea lăsării sticlelor cu apă la soare sau în mașina încinsă, unde plasticul se degradează mai repede.
Leave a Reply