Accidentul vascular cerebral nu mai este o problemă doar a vârstnicilor. Și oameni sub 50 de ani, aparent sănătoși, pot face un AVC, iar unele dintre modificările vaselor de sânge care îl favorizează se dezvoltă ani întregi fără niciun simptom. Medicul neurolog Consuela Ion povestește cazul unui bărbat de 48 de ani, fără tensiune mare sau colesterol crescut, care a rămas cu vorbirea și mersul grav afectate după un AVC. Era fumător înrăit, lucra în ture de noapte și bea des băuturi energizante ca să reziste treaz. Investigațiile nu au găsit o cauză sigură, deși factorii de risc erau evidenți. Specialista explică faptul că ateroscleroza vaselor creierului nu dă, de obicei, simptome la început, însă o parte dintre modificările care cresc riscul pot fi descoperite din timp prin investigații imagistice, la pacienții la care medicul consideră că evaluarea este justificată. Uneori, acestea arată probleme pe care analizele obișnuite nu le sugerează și pot schimba complet tratamentul.
Cea mai simplă metodă este ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale, vasele care duc sângele spre creier. Este rapidă, nedureroasă, ieftină comparativ cu alte investigații și nu folosește radiații, ci ultrasunete. Medicul poate vedea plăcile de aterom, adică depunerile din pereții arterelor, și poate aprecia cât de mult îngustează acestea vasul. Descoperirea lor poate schimba evaluarea riscului chiar și la cineva cu colesterol nu foarte mare, iar în funcție de mărimea plăcilor și de ceilalți factori de risc, medicul poate recomanda statine, care scad colesterolul „rău” și stabilizează plăcile, reducând riscul de AVC și infarct. Când îngustarea este importantă, poate fi discutată și o intervenție. Ecografia Doppler nu este însă un test recomandat automat tuturor adulților fără simptome, ci se face în funcție de istoric și factori de risc. Pentru o imagine mai detaliată, medicii pot recomanda angio-RMN, care arată tridimensional arterele din interiorul craniului fără radiații, cu sau fără substanță de contrast, sau angio-CT, care oferă imagini la fel de detaliate, dar folosește radiații și, de obicei, contrast cu iod. Ele pot descoperi stenozele, adică îngustările arterelor, care pot duce la un AVC ischemic, dar și anevrismele, dilatări anormale ale peretelui arterial care, dacă se rup, pot provoca hemoragii cerebrale. Nici aceste investigații nu se fac de rutină, ci doar atunci când există o indicație, iar neurologul le combină cu examenul clinic și analizele de laborator pentru a decide dacă pacientul are nevoie de tratament sau de monitorizare.
Nu orice AVC se manifestă prin paralizie sau pierderea cunoștinței. Unele trec neobservate sau dau semne atât de discrete încât oamenii nu le bagă în seamă. Medicul povestește că vin la cabinet pacienți aduși de familie pentru că și-au schimbat comportamentul, au început să uite sau nu mai vorbesc ca înainte, iar investigațiile arată uneori că au avut deja un accident vascular. La examenul neurologic pot apărea semne subtile, precum o ușoară slăbiciune, tulburări de coordonare sau de sensibilitate, sau pot lipsi complet. Tomografia poate arăta unele dintre aceste mici leziuni, numite lacune, dar rezonanța magnetică le detectează mult mai bine. Asociația Americană a Inimii arată că aceste infarcte cerebrale „silențioase” cresc riscul unui nou AVC și al declinului cognitiv, așa că descoperirea lor impune verificarea factorilor de risc și măsuri de prevenție. Cea mai bună protecție rămâne controlul tensiunii, al glicemiei și al colesterolului, renunțarea la fumat, mișcarea, somnul suficient și evitarea abuzului de energizante. Iar semnele unui AVC în desfășurare, precum gura strâmbă, slăbiciunea bruscă a unui braț sau a unui picior, vorbirea neclară, pierderea bruscă a vederii sau amețeala puternică, impun apelarea imediată a numărului 112, pentru că tratamentul dă cele mai bune rezultate în primele ore.
Leave a Reply