Sistemul de educaţie românesc a ajuns, de-a lungul timpului, să anuleze potenţialul elevilor în loc să îl dezvolte. Acesta este rezultatul anilor de reforme, introduse de fiecare ministru al Educaţiei, care au îndepărtat procesul de învăţare de nevoile reale ale societăţii.
„Copiii României sunt „ajustați” într-un tipar depășit, care, în loc să le dezvolte potențialul, de cele mai multe ori îl anulează. Profesorii, învățătorii, educatorii sunt obligați să lucreze cu clase supraaglomerate, într-un ritm inadecvat nevoilor de învățare ale fiecărui elev, „alergând” să epuizeze programe școlare „rupte” de realitatea societății și a preocupărilor contemporane. Cauzele acestei stări de fapt, cunoscută de întreaga societate românească, sunt multiple. Însă, sintetizând, principala problemă rămâne indiferența cronică a sistemului de educație la nevoile și așteptările concrete ale celor pe care, teoretic, îi educă.
2. Dezvoltarea potențialului specific descoperit în prima etapă, astfel încât să se poată răspunde așteptărilor particulare ale fiecărui copil și nevoilor obiective ale societății. Nu există copil neînzestrat, există însă foarte multe înzestrări irosite.
3. Adaptarea potențialului specific la necesitățile generale ale societății prin includerea în anii terminali de studii a unor stagii practice în domeniul de interes al elevului”, a scris profesorul Dan Voiculescu.













Leave a Reply