Lovitură cumplită pentru Klaus Iohannis: ‘Una vorbiți acasă și alta fumați la Burxelles? Iohannis e mic, pitic, inimă nu de voinic, ci de nevolnic’

 Lovitură cumplită pentru Klaus Iohannis: ‘Una vorbiți acasă și alta fumați la Burxelles? Iohannis e mic, pitic, inimă nu de voinic, ci de nevolnic’

Critici dure au fost lansate la adresa Președintelui României, Klaus Iohannis, după afirmațiile cu privire la statul de drept: ”Ca o notă, pentru România, statul de drept nu este o problemă şi nu ne opunem unei legături, fiindcă, din fericire, tema statului de drept a fost rezolvată în sens pozitiv prin referendumul de anul trecut şi prin schimbările politice care s-au făcut. Deci, iată, la acest capitol stăm bine”, a susținut Iohannis.

Covid a reîntărit salutar obiceiul spălatului pe mâini, inaugurat rușinos de Pilat din Pont. Klaus Iohannis, și el nevinovat, și l-a însușit în dosarul 10 august, ridicând iresponsabilitatea la rang de virtute maximă.

Ce e președintele României? E șeful statului, desigur. Unul deosebit de abil, de vreme ce, spre deosebire de predecesorul său, un imprudent expediat de PSD de două ori pe tușă, a știut să evite suspendarea.

Iohannis mai e și comandantul suprem. Or, deși deține funcția de președintele al CSAT, nu pare să aibă vreo treabă cu militarii. Mai ales dacă se fac vinovați. Și dacă aruncă în aer statul de drept. În acest caz, Klaus din Pont, un nevinovat cât Pilat, se spală abundent pe mâini. Și, taciturn cum se pricepe să fie nu doar în prelungitele sale concedii, ci și când o dă afară pe Laura Kövesi, iar țara se duce vizibil de râpă, tace chitic.

Cum oare să înțelegem, de pildă, prelunga sa muțenie la scandalul incomensurabil al clasării dosarului 10 august 2018 de către procurorii DIICOT, o direcție la cârma căreia partidul de suflet al președintelui, PNL, i-a permis eternului perdant Predoiu s-o plaseze, în pofida CSM și a tuturor avertismentelor, pe Giorgiana Hosu, soția prietenului colonelului-dirijor-de-jandarmi-bătăuși-Paraschiv?

La ordinul tridimensionalului triunghi D, format din Dragnea, Dan și Dăncilă, s-a dat la 10 august 2018 un puci sub forma unei jandarmeriade cu nimic mai prejos decât barbariile de epocă de piatră ale mineriadelor iliesciste. Atâta doar că, într-o privință, jandarmeriada s-a dovedit ceva mai periculoasă pentru democrație.

Fiindcă în 2018, crimele împotriva umanității n-au mai fost comise de o gloată dezorganizată de civili, conduși de securiști, ci chiar de instituțiile de forță legale, însărcinate să păzească statul care, la trei decenii de la Revoluție, ar fi trebuit să fie de mult nu „paralel”, ci de drept. Dar care s-a dovedit strâmb și adânc, ca un popă care predică virtuți cu voce tare, pentru ca apoi să se dea, pe tăcute, la copiii încredințați spre educare lui.

În ceea ce-l privește, părintele națiunii e iubit și acasă, și în străinătate. Mai ales în Germania. Unde i s-a conferit premiul Carol cel Mare al orașului Aachen și cel al localității Magdeburg, fondată de alt mare împărat, în speță de germanul Otto cel Mare.

Or, măreț cum e, când, ca șef neamț al statului român, deschide gura mare și vituperează prezumtiva „vânzare” a Transilvaniei sale natale, Iohannis e mic, pitic, inimă nu de voinic, ci de nevolnic, ori de câte ori nu i se pare oportun să pună degetul pe rănile care dor cu adevărat poporul.

Integral pe stiripesurse.ro