Odată cu zilele scurte și înnorate ale toamnei, tot mai mulți oameni încep să ia suplimente cu vitamina D, fără să știe că unele medicamente obișnuite, pentru colesterol, tensiune, inimă sau epilepsie, pot schimba felul în care organismul o absoarbe și o folosește. În unele cazuri, nivelul vitaminei scade, iar în altele, dozele mari luate fără o carență demonstrată pot ridica prea mult calciul din sânge, cu riscuri mai ales pentru inimă și rinichi. Vestea bună este că, de cele mai multe ori, tratamentul și suplimentul pot fi luate în continuare împreună, uneori doar la ore diferite sau cu analize periodice. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a stabilit pentru adulți, adolescenții de peste 11 ani, gravide și femeile care alăptează o limită maximă de 100 de micrograme pe zi, adică 4.000 de unități internaționale, iar pentru copiii între unu și zece ani de 2.000. Această valoare nu este doza recomandată tuturor, ci plafonul sigur pentru totalul primit din mâncare și suplimente, necesarul obișnuit fiind mult mai mic, iar doze mai mari se dau doar temporar, la recomandarea medicului, în cazul unei carențe confirmate. Vitamina D se formează în piele sub acțiunea razelor ultraviolete și se dizolvă în grăsimi, de aceea medicamentele care împiedică absorbția grăsimilor îi reduc și ei absorbția.
Trei categorii de medicamente pot scădea cantitatea de vitamina D care ajunge în sânge. Orlistatul, folosit pentru slăbit, blochează digerarea grăsimilor, iar o parte din vitamină este eliminată odată cu ele, motiv pentru care suplimentul se ia la cel puțin două ore distanță, de preferat seara, înainte de culcare. Medicamentele pentru colesterol de tipul colestiraminei, colestipolului și colesevelamului împiedică reabsorbția în intestin a unor substanțe produse de ficat, dar pot reduce, mai ales pe termen lung, și absorbția vitaminelor din grăsimi, astfel că, la colesevelam, suplimentul se ia cu cel puțin patru ore înainte, iar la celelalte după intervalele din prospect. Uleiul de parafină folosit ca laxativ poate avea același efect, deși nu se știe cât de mare este la o folosire ocazională, iar cei care îl iau des ar trebui să discute cu medicul sau farmacistul. La polul opus, unele diuretice pentru tensiune, precum hidroclorotiazida și indapamida, inclusiv în combinațiile cu alte medicamente, reduc eliminarea calciului prin urină, iar dozele mari de vitamina D pot duce atunci la hipercalcemie, riscul fiind mai mare la vârstnici și la cei cu boli de rinichi. Asocierea nu este interzisă, dar medicul poate cere analize periodice ale calciului. Cei care iau digoxină, pentru fibrilație atrială sau insuficiență cardiacă, trebuie să fie și mai atenți, pentru că un calciu prea mare poate amplifica toxicitatea medicamentului și provoca tulburări grave de ritm, așa că dozele mari de vitamina D se iau doar cu acordul medicului.
Statinele atorvastatină, simvastatină și lovastatină sunt prelucrate în ficat de aceeași enzimă implicată și în descompunerea vitaminei D, însă efectele observate sunt mici: într-un studiu, vitamina D a scăzut puțin nivelul atorvastatinei în sânge fără să îi reducă efectul asupra colesterolului, iar rosuvastatina și pravastatina interacționează și mai puțin, așa că suplimentul nu trebuie separat de pastilă, iar eficiența tratamentului se urmărește prin colesterolul LDL. Unele medicamente pentru epilepsie, precum carbamazepina, fenitoina și fenobarbitalul, și rifampicina, antibioticul folosit în tuberculoză, grăbesc distrugerea vitaminei D în ficat și pot duce, pe termen lung, la carență și oase mai fragile, motiv pentru care medicul poate cere analiza 25-OH vitamina D și poate stabili o doză de supliment, fără schimbarea tratamentului de bază. Vitamina D luată împreună cu calciu este în general sigură, dar dozele mari pot crește calciul din sânge și favoriza pietrele la rinichi, în timp ce magneziul ajută la activarea vitaminei, cu prudență însă la bolnavii cu rinichii afectați. În schimb, cei care iau timp îndelungat corticosteroizi, precum prednison, metilprednisolon sau dexametazonă, au adesea nevoie de calciu și vitamina D în plus, pentru că aceste medicamente slăbesc oasele și cresc riscul de osteoporoză și fracturi, doza fiind stabilită de medic în funcție de durata tratamentului și de riscul fiecăruia. Concluzia specialiștilor este simplă: cine ia medicamente zilnic ar trebui să îi spună medicului sau farmacistului ce suplimente folosește, iar o analiză de sânge înainte de dozele mari este cea mai sigură cale de a afla dacă vitamina D este, de fapt, necesară.
Leave a Reply