Odată cu ploile și frigul, uscătorul de rufe ajunge să fie pornit tot mai des, iar mulți se întreabă cât din factura de curent îi revine. Factura arată consumul întregii case, dar costul uscătorului poate fi estimat destul de ușor, pornind de la eticheta energetică a aparatului și de la prețul pe kilowatt-oră. Pe eticheta actuală, consumul este trecut în kilowați-oră pentru 100 de cicluri de uscare, așa că, pentru a afla cât consumă o singură uscare, cifra se împarte la 100. Dacă eticheta arată, de pildă, 110 kWh la 100 de cicluri, o uscare consumă în medie 1,1 kWh. Din factură este nevoie de prețul final pe kWh, cu TVA, nu doar de prețul energiei active afișat de furnizor, pentru că, așa cum explică ANRE, factura mai include tarifele de transport, distribuție și serviciu de sistem, certificatele verzi, contribuția pentru cogenerare, TVA și alte taxe calculate în funcție de consum. La un preț final ipotetic de 1,30 lei pe kWh, o uscare de 1,1 kWh costă aproximativ 1,43 lei. Consumul real poate varia însă de la o încărcătură la alta, chiar pe același program, în funcție mai ales de cât de ude rămân rufele după centrifugare.
Costul pe o lună se obține înmulțind consumul pe ciclu cu numărul de uscări și cu prețul final. În același exemplu, 12 uscări pe lună înseamnă 13,2 kWh și aproximativ 17,16 lei, iar 20 de uscări înseamnă 22 kWh și în jur de 28,60 lei. Pentru un calcul corect, fiecare trebuie să înlocuiască cifrele din exemplu cu cele ale propriului uscător și ale contractului de energie. Lucrurile sunt puțin diferite la aparatele mai vechi, a căror etichetă arăta consumul anual, calculat pentru 160 de cicluri ale programului standard pentru bumbac, cu încărcătură completă și parțială, inclusiv energia folosită în stand-by. Împărțind cifra la 160 se obține un consum orientativ pe uscare, dar pentru un calcul mai exact este mai bine să fie folosită fișa produsului, care arată separat consumul pentru încărcătura completă și pentru jumătate de încărcătură. Cine compară un uscător vechi cu unul nou trebuie să țină cont că etichetele vechi și cele noi folosesc metode de calcul diferite, eticheta actuală având la bază programul „eco”, așa că cifrele nu sunt perfect comparabile.
Câteva obiceiuri simple pot scădea consumul. Comisia Europeană recomandă centrifugarea rufelor la cea mai mare viteză permisă pentru materialul respectiv, pentru că rufele mai puțin ude se usucă mai repede și cu mai puțină energie, alegerea programului după nivelul de uscare dorit, de pildă „gata de pus în dulap”, în locul unui timp fix, ca rufele să nu fie uscate excesiv, și respectarea capacității aparatului, pentru că atât un tambur prea plin, cât și unul aproape gol consumă ineficient. Capacitatea trecută în kilograme se referă la greutatea rufelor uscate. Filtrele și componentele trebuie curățate după indicațiile din manual, pentru că un filtru plin de scame prelungește uscarea. Cei care își cumpără un aparat nou ar trebui să se uite la clasa energetică, uscătoarele cu pompă de căldură consumând de regulă mult mai puțin decât cele clasice, iar proprietarii de panouri fotovoltaice, tot mai numeroși în casele din Banat, pot porni uscătorul în orele cu soare, când folosesc direct energia produsă de propriul acoperiș.
Leave a Reply