Tămâia, un medicament de o complexitate uimitoare

Sub numele de tămâie este cunoscută răşina unui arbore care creşte în sud-estul Asiei, dar care s-a răspândit pe toate meridianele, odată cu creştinismul. Ce face tămâia atât de specială? Printre altele, faptul că este planta medicinală cel mai des menţionată în Biblie, unde apare de nu mai puţin de 22 de ori.

Dar nu este doar asta: în lume sunt semnalate zeci de mii de vindecări ale unor boli grave, obţinute cu extracte din tămâie. Multe dintre aceste vindecări sunt considerate de către medici de-a dreptul miraculoase, dar miracolul acesta are şi nişte explicaţii ştiinţifice.

Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este rășina unor specii de arbuști din genul Boswellia din India, Somalia și Arabia de sud (Oman) care – prin încălzire – emană un miros plăcut de balsam. Se obține prin crestare (tăietură) din scoarța livanului și solidificare sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie. Prin ardere, produce un fum cu miros pătrunzător, fiind folosită în ceremonii religioase.

Tămâia este menționată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul Eber (ce datează din secolul al 16-lea i.Hr.), o listă de 877 rețete și prescripții medicale din Egiptul Antic.

Din rășina arbuștilor de tămâie se obține uleiul esențial de tămâie, prin metoda distilării cu aburi.

rasina-de-Boswellia-1

Tămâia – un medicament de o complexitate uimitoare

Nu mai puţin de 17 componente din răşina acestui arbore au calităţi terapeutice, de o diversitate care a lăsat perplexă comunitatea ştiinţifică. De exemplu, tămâia este capabilă ca, simultan, să stimuleze imunitatea, făcând organismul să lupte eficient împotriva viruşilor care produc gripa sau a bacteriilor care cauzează bronşita, dar şi să tempereze acţiunea aceluiaşi sistem imunitar, acest remediu fiind de o eficienţă recunoscută contra alergiilor respiratorii. Pe urmă, există o dispută care nu se va sfârşi prea curând, despre care dintre preparatele din tămâie sunt mai eficiente contra cancerului, atât uleiul extras din tămâie, cât şi extractul uscat, dând rezultate promiţătoare în afecţiunile tumorale. Dar, înainte să vedem care sunt calităţilor celor două vedete ale farmaciei naturale, adică uleiul şi extractul de tămâie, să aflăm mai multe despre administrarea acestui remediu.

Cum se administrează tămâia

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiunile reno-urinare şi reumatice, dar care prezintă două inconveniente majore: 1. Tămâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru administrare internă, este greu de găsit.

ATENȚIE! Tămâia folosită pentru fumigaţii în preajma lăcaşelor de cult

Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de substanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.

Extractul uscat de tămâie

Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această concentrare este o pulbere fină şi aromată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vinovată de efectele antitumorale, antiinflamatoare şi imunomodulatoare ale acestei răşini. Extractul standardizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care demonstrează valoarea sa terapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-standardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.

Uleiul volatil de tămâie

Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-gălbui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate componentele naturale, rezultate după distilare, fără a se extrage din el nicio substanţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avizat pentru administrare internă, altfel existând riscul să apară reacţii adverse grave, de natură să afecteze sănătatea, nu să o îmbunătăţească. Uleiul volatil de tămâie este mai puţin studiat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demonstrat calităţi reale în lupta cu cancerul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De asemenea, se utilizează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.