În noaptea de 31 octombrie, în multe țări ale lumii apar la ferestre dovleci cu fețe luminate, iar copiii costumați în fantome, vrăjitoare sau supereroi bat la ușile vecinilor pentru dulciuri. Halloweenul de astăzi este rezultatul unui amestec de tradiții europene vechi, credințe populare, influențe creștine și obiceiuri nord-americane. Rădăcinile sale sunt legate de Samhain, o sărbătoare de tradiție celtică ce marca sfârșitul recoltei și începutul iernii, în jurul datei de 1 noiembrie, cu focuri aprinse și adunări ale comunității în seara de dinainte. Oamenii credeau că atunci granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor devine mai subțire și că sufletele morților se pot întoarce printre ei, deși multe dintre aceste relatări au fost consemnate mult mai târziu. Odată cu răspândirea creștinismului, obiceiurile populare s-au împletit cu sărbătorile dedicate sfinților și celor trecuți la cele veșnice. În secolul al VIII-lea, papa Grigore al III-lea a închinat tuturor sfinților un oratoriu din Bazilica Sfântul Petru, iar sărbătoarea a fost legată de 1 noiembrie. Seara dinaintea ei se numea în engleză „All Hallows’ Even”, adică ajunul tuturor sfinților, expresie prescurtată de-a lungul timpului în „Halloween”, scris uneori și astăzi „Hallowe’en”. Obiceiurile au fost păstrate mai ales în Irlanda și Scoția, unde poetul Robert Burns le-a descris în 1786, iar în secolul al XIX-lea imigranții irlandezi și scoțieni le-au dus în America de Nord, unde au căpătat forma cunoscută azi.
Cel mai cunoscut obicei este „trick-or-treat”, în care copiii costumați merg din ușă în ușă cerând dulciuri, iar formula exprimă, în joacă, alegerea dintre o bomboană și o farsă, în română fiind adaptată adesea ca „Ne dați ori nu ne dați?”. Dovlecii sculptați au și ei o poveste: legenda irlandeză a lui Stingy Jack spune că acesta l-a păcălit de mai multe ori pe Diavol și, după moarte, nu a fost primit nici în Rai, nici în Iad, fiind sortit să rătăcească pe pământ cu un tăciune aprins pus într-o gulie scobită. Felinarul lui, „Jack-o’-Lantern”, a devenit în America un dovleac, legumă mai mare și mai ușor de sculptat. Portocaliul și negrul, culorile sărbătorii, trimit la recoltele de toamnă și, respectiv, la întuneric și la necunoscut. Costumele au legături cu vechile obiceiuri europene de deghizare și de colindare a gospodăriilor, însă astăzi personajele înspăimântătoare stau alături de eroi din filme și desene animate, iar petrecerile costumate îi atrag deopotrivă pe copii și pe adulți. Pe masă apar, în multe locuri, deserturi cu dovleac, mere caramelizate și prăjituri de sezon.
În România, Halloweenul nu ține de tradițiile vechi, dar a devenit în ultimii ani un prilej de distracție, cu petreceri tematice, concursuri de costume, ateliere de sculptat dovleci pentru copii și seri de filme de groază, iar magazinele și localurile se umplu de lilieci, fantome și pânze de păianjen. Românii au însă propriile obiceiuri ale acestei perioade, legate tot de aducerea aminte a celor plecați: Moșii de toamnă, când se împart pomeni pentru sufletele celor morți, iar în Banat, unde trăiesc multe familii catolice de origine germană, maghiară sau croată, zilele de 1 și 2 noiembrie, Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Morților, aduc în cimitire mii de lumânări aprinse pe morminte, una dintre cele mai frumoase imagini ale toamnei bănățene. Nici folclorul românesc nu duce lipsă de povești cu spirite, iar noaptea Sfântului Andrei, la sfârșitul lui noiembrie, cu usturoiul pus la ferestre împotriva strigoilor, este, într-un fel, răspunsul autohton la Halloween.
Leave a Reply